Președintele fantomă: ce ascunde absența liderului Camerunului

el mai vârstnic președinte în funcție din lume a plecat în vacanță în Europa în urmă cu două luni și, oficial, nimeni nu poate confirma dacă și când se va mai întorce în țara pe care o conduce — ceea ce ridică o întrebare simplă pe care presa mainstream pare să o evite: cine conduce, de fapt, statul în absența lui?

Cazul, relatat de ActiveNews, sună aproape absurd citit la rece: un șef de stat, cel mai în vârstă din întreaga lume printre liderii aflați încă în funcție, a ieșit din Camerun pentru o vacanță pe continentul european și, de atunci, tăcere. Nicio explicație oficială detaliată, nicio dată clară de revenire, nicio comunicare transparentă către populație. Coincidență sau nu, exact genul de vid informațional în care, istoric, se iau decizii importante fără martori.

Cine conduce, de fapt, țara?

Ce nu se menționează în rapoartele oficiale este simplu de formulat: într-un stat unde puterea e concentrată în jurul unei singure figuri vârstnice, o absență de două luni nu e un detaliu administrativ, e un vid de guvernare. Cine semnează decretele? Cine ia deciziile strategice? Cine beneficiază de o asemenea perioadă de opacitate — clanul din jurul președintelui, interese economice străine, sau pur și simplu inerția unui sistem care funcționează din obișnuință, indiferent cine e la vârf?

Titlul comparației cu România nu e întâmplător. Și la noi, în această vară, țara se confruntă cu un vid de putere: guvernul Bolojan funcționează doar interimar, cu atribuții limitate, după ce a fost demis prin moțiune de cenzură pe 5 mai 2026, iar niciun premier nou nu a fost încă învestit — nici Eugen Tomac, care și-a depus mandatul înainte de vot, nici Adrian Veștea, al cărui guvern propus nu a trecut de Parlament. Cronologia ridică întrebări similare: cât timp poate funcționa un stat „pe pilot automat”, fără o autoritate clar legitimată, înainte ca deciziile importante — de la reforme la termenul critic PNRR din 31 august 2026 — să rămână blocate sau să fie luate de altcineva, în afara privirii publice?

Paralela care deranjează

Diferența e că, în cazul Camerunului, vidul e personificat de dispariția fizică a unui singur om; în cazul României, vidul e instituțional, distribuit între miniștri interimari și un Parlament în vacanță de la 1 iulie. Dar mecanismul din spate e același: puterea nu suportă vacanțe și nici pauze de transparență. Ce nu ne spun sursele oficiale, în ambele cazuri, este cine umple efectiv spațiul lăsat liber — și dacă cetățenii vor afla vreodată răspunsul înainte ca deciziile să fie deja luate.

Sursă: ActiveNews (activenews.ro)