Ceuta: China se îngrijorează cine câștigă politic din haosul UE

ând presa de stat a unui regim autoritar care ține sub cheie milioane de oameni în Xinjiang începe brusc să plângă de soarta democrației europene, merită să te întrebi cine are de fapt interesul ca Europa să pară fracturată. Global Times, publicația oficială a Partidului Comunist Chinez, a scris duminică că invazia de migranți din Maroc în enclava spaniolă Ceuta ar putea „oferi muniție proaspătă partidelor de dreapta în ascensiune din Europa”, permițându-le „să folosească migrația ca armă politică”.

Cronologia merită reținută: zeci de mii de migranți — cifra vehiculată fiind de 60.000 — au pătruns în Ceuta, iar reacția liderilor europeni a fost, în mod previzibil, una de panică diplomatică. Premierul socialist al Spaniei, Pedro Sánchez, s-a certat public cu alți lideri europeni, inclusiv cu premierul italian Giorgia Meloni, care a cerut excluderea Spaniei din spațiul Schengen după ce Madridul a arătat o incapacitate evidentă de a-și controla granițele.

Cine beneficiază de disputa Sánchez-Meloni?

Sánchez a acuzat că Meloni și alți lideri europeni „nervoși” sunt „conduși de prejudecăți, știri false, ignoranță sau interes politic” — o formulare care, observăm noi, nu explică defel de ce zeci de mii de oameni au reușit să treacă o graniță considerată externă a UE. Global Times a preluat cu entuziasm aceste replici tăioase, prezentându-le ca dovadă a unei uniuni europene în derivă.

Publicația chineză s-a arătat „îngrozită” de posibilitatea ca incidentul de la Ceuta să întărească partidele numite „de extremă dreapta” din Franța, Germania și Spania, dar și pe cei din administrația Trump care cer restricții mai dure la imigrație. Președintele american Donald Trump a comentat vineri: „Am văzut Spania ieri și am urmărit catastrofa care s-a petrecut. Arată ca o invazie a unei țări de către sute de mii de oameni, și exact același lucru ni se va întâmpla și nouă dacă republicanii nu sunt aleși, doar că mai rău, mult mai mare.”

Ce nu explică Global Times, în ciuda tonului îngrijorat, este de ce ar fi nerezonabil ca cei sceptici față de politicile laxe de graniță să considere că temerile lor au fost confirmate chiar sub ochii lumii, la vederea a zeci de mii de oameni năvălind în Ceuta.

Contextul mai larg: cine are interesul ca UE să pară dezbinată?

Profesorul Cui Hongjian de la Universitatea de Studii Străine din Beijing a declarat pentru Global Times că „această criză arată că, în fața unui aflux brusc de migranți, disputele vechi dintre statele de frontieră și cele din interiorul UE privind împărțirea responsabilității reapar rapid, interesele naționale cântărind din nou mai mult decât solidaritatea europeană colectivă” — o observație corectă tehnic, dar rostită de o voce care vine dintr-un stat unde solidaritatea colectivă e impusă, nu negociată.

Merită subliniat contrastul: China nu are absolut nimic comparabil cu problema Schengen, care se bazează pe încrederea reciprocă dintre state membre că fiecare își va apăra decent granițele externe. În plus, populațiile din micile țări vecine Chinei știu prea bine ce înseamnă să te trezești brusc condus de Beijing — cultura și limba proprie devenind, peste noapte, „probleme” pentru noii stăpâni Han. Coincidență sau nu, regimul care se declară îngrijorat de „weaponizarea” migrației e același care a fost acuzat că tratează organele interne ale unor minorități ca resurse la dispoziția clienților bogați și puternici.

Publicația americană The Atlantic a notat vineri că, în ciuda amenințărilor Melonei, nu există un proces legal formal prin care Spania să fie exclusă din Acordul Schengen — dar statele îngrijorate pot introduce controale mai stricte sau își pot închide granițele, ceea ce ar anula practic efectul Schengen. „Criza de la Ceuta va fi probabil izolată, și rapid. Dar dacă reacția Europei la un val de imigrație este să izoleze statele individuale, în loc să folosească instrumentele create pentru a proteja libertatea și a gestiona strămutarea umană într-o lume globalizată, Schengen chiar este în pericol”, a scris publicația — o concluzie la care Global Times a ajuns, cam în același ton alarmist, câteva zile mai târziu.

Ce nu se menționează în rapoartele oficiale despre acest episod este simplu: gestionarea „strămutării umane într-o lume globalizată” rămâne un joc pe care doar democrațiile liberale occidentale sunt obligate să-l joace, în timp ce regimurile autoritare cu granițe sigilate strigă din tribune, comentând cu superioritate morală un haos pe care ele nu-l vor experimenta niciodată.

Sursă: Breitbart News (breitbart.com)