Miliardul verde al lui Roy Cooper: promisiune sau capcană

n contract de 1,2 miliarde de dolari din bani publici, semnat cu fanfară în 2022, s-a prăbușit acum în Carolina de Nord — iar politicianul care l-a lăudat drept „viitorul economiei curate” candidează acum pentru Senatul SUA. Coincidență de calendar sau management al imaginii înainte ca dosarul să devină incomod?

Este vorba despre înțelegerea încheiată de fostul guvernator democrat Roy Cooper cu VinFast, un producător vietnamez de vehicule electrice fără istoric solid pe piața americană. Statul se angajase să pună la bătaie 1,2 miliarde de dolari din taxele contribuabililor, în plin efort al lui Cooper de a impune, în ultimul său mandat, politici de tip Green New Deal. Acum, Cooper candidează pentru Senatul SUA împotriva republicanului Michael Whatley — ceea ce ridică întrebarea cine plătește, de fapt, nota de plată pentru un proiect eșuat, în timp ce artizanul lui urcă în ierarhia politică.

Cronologia care ridică semne de întrebare

Pe 27 iulie, în cadrul ședinței lunare programate, comisarii comitatului Chatham — aflat la circa 35 de mile vest de capitala statului, Raleigh — au reziliat unilateral acordul cu VinFast, invocând nerespectarea obligațiilor de performanță și a termenelor de execuție ale proiectului.

Cu o lună înainte, în mai, procurorul general al Carolinei de Nord, democratul Jeff Jackson, declarase public: „VinFast a promis că va construi o fabrică și va crea locuri de muncă pentru cetățenii din Carolina de Nord — nu a făcut niciuna din cele două.” Procurorul general a depus, în numele departamentului de comerț al statului, o acțiune în justiție împotriva companiei.

Ce nu se menționează suficient de des în relatările oficiale este contrastul dintre retorica din 2022 și realitatea de teren. La momentul semnării, Cooper anunța cu entuziasm: „Carolina de Nord devine rapid centrul economiei emergente de energie curată a țării noastre. Proiectul transformator al VinFast va aduce multe locuri de muncă bune statului nostru, alături de un mediu mai sănătos, pe măsură ce tot mai multe vehicule electrice vor circula pe drumuri pentru a ne ajuta să reducem emisiile de gaze cu efect de seră.”

Un material de prezentare pregătit chiar de companie promitea că va fi „cel mai mare proiect de dezvoltare economică din istoria Carolinei de Nord”, generând 7.500 de locuri de muncă cu normă întreagă. Cifre impresionante — pe hârtie.

Șantierul care nu a ținut pasul cu promisiunile

Compania a organizat o ceremonie de inaugurare a șantierului în 2023, însă lucrările au rămas constant în urma graficului, alimentând ani la rând întrebări legitime despre dacă VinFast a fost vreodată cu adevărat angajată în acest proiect sau dacă anunțul din 2022 a servit mai degrabă unui scop politic imediat. Pe deasupra, recenziile pentru vehiculele companiei vândute pe piața americană au fost dezastruoase — titluri din presă de specialitate le-au descris drept „foarte, foarte proaste”, iar altele s-au rezumat, simplu, la un „vai de noi”.

Până în 2024, compania anunța amânarea proiectului, invocând o încetinire a pieței — și asta în ciuda creditelor fiscale generoase pentru vehicule electrice introduse de administrația Biden prin așa-numitul Inflation Reduction Act, gândit special pentru a stimula vânzările de mașini electrice la nivel național. Cine beneficiază, așadar, de subvenții publice masive când produsul final nu convinge nici piața, nici consumatorii?

Un tipar mai larg de politici verzi eșuate

Istoricul lui Cooper în susținerea politicilor de tip Green New Deal nu se oprește la VinFast. Guvernatorul a semnat ordine executive care cereau „acțiune fermă asupra schimbărilor climatice și tranziția către o economie de energie curată” și a împins înainte proiecte de energie eoliană offshore în zona Outer Banks. Liderii militari au semnalat încă din 2023 riscurile acestor turbine uriașe pentru operațiunile de antrenament ale piloților — un avertisment care, la vremea respectivă, a fost minimalizat public. Proiectul eolian a fost în cele din urmă abandonat de Duke Energy la începutul acestui an.

Tabloul mai larg merită privit cu atenție: parteneriate ample între guverne și companii străine, promisiuni de mii de locuri de muncă susținute cu bani publici, urmate de eșecuri comerciale și retrageri tăcute — un tipar care nu este nou și nu este izolat, indiferent de continent sau de partidul aflat la guvernare. Ceea ce diferă de fiecare dată este cine plătește costurile eșecului și cine reușește să treacă mai departe, spre următoarea funcție.

Sursă: Breitbart News (breitbart.com)