Alimentele scumpe pe termen lung: cine a decis asta pentru noi

n raport al analiștilor UBS, semnat de directorul Sreedhar Mahamkali, afirmă negru pe alb ceea ce mulți români simt deja la casa de marcat: prețurile la alimente nu se vor mai întoarce niciodată la nivelul „normal” de dinainte de pandemie. Ceea ce e prezentat drept o simplă „analiză de piață” ascunde de fapt o concluzie mult mai gravă — inflația alimentară de aproximativ 2,5% pe an, considerată standard timp de decenii, ar putea fi pur și simplu istorie.

Întrebarea pe care o pune chiar analistul britanic este simptomatică: „este media istorică de 2,5% obsoletă?” Răspunsul, sugerat printre rânduri, e da — și nu din cauza unui șoc temporar, ci din cauza a cinci factori structurali pe care UBS îi identifică drept permanenți, nu trecători.

Cinci motive pentru care mâncarea nu se va mai ieftini

Primul factor este riscul climatic, evaluat de cercetări academice citate în raport ca putând adăuga între 0,9 și 3,2 puncte procentuale la inflația alimentară globală anuală până în 2035. Al doilea este profitabilitatea slabă a fermelor mici și fragmentate, care nu mai au resurse să investească în producție — un tablou familiar oricărui fermier român care se luptă cu subvenții întârziate și costuri de input volatile.

Al treilea factor, poate cel mai puțin discutat public, este creșterea standardelor de bunăstare animală, vizibilă deja în avicultura britanică și europeană — mai puține păsări la metrul pătrat, mai multă trasabilitate, costuri mai mari. Al patrulea este creșterea costurilor cu forța de muncă de-a lungul întregului lanț alimentar, de la fermă la raft. Al cincilea este flexibilitatea limitată a ofertei globale — unele piețe nu mai au unde să-și extindă terenurile agricole, altele suferă de subinvestiții cronice și vulnerabilitate climatică.

Cine câștigă și cine pierde din noua normalitate

Ceea ce nu se menționează suficient în dezbaterea publică despre „scumpiri temporare” este că analiștii UBS văd deja o realocare a bugetelor consumatorilor: mâncarea gătită acasă își recâștigă din cota istorică pierdută, în timp ce categoriile discreționare — mâncarea la restaurant, retailul non-alimentar — devin mai vulnerabile la compresia bugetelor gospodăriilor. Cu alte cuvinte, retailerii alimentari clasici ar putea beneficia relativ, în timp ce sectorul HoReCa și comerțul de tip „lifestyle” vor duce greul.

Raportul estimează inflație alimentară peste nivelurile istorice în Regatul Unit, Europa, Australia, Asia de Sud-Est și China, în timp ce în SUA și America Latină lucrurile ar rămâne relativ neschimbate, iar în India ar urma să scadă — grație intervenției statului și creșterilor de productivitate. Interesant: Marea Britanie, care se confruntă cu toți cei cinci factori de presiune, e considerată totuși „cea mai bine poziționată” piață de retail, datorită unui peisaj competitiv care permite transferul costurilor către consumator fără explozii de preț. Europa, în schimb, e mai fragmentată, iar puterea de negociere a retailerilor e diluată — un detaliu care ar trebui să dea de gândit oricărui român care compară nota de plată de la supermarket de la un an la altul.

Coincidență sau plan pe termen lung?

Cronologia ridică întrebări: raportul apare exact când discuția publică despre inflație pare să se estompeze în presa mainstream, sugerând că temerile privind prețurile alimentare ar fi „tranzitorii”. Dar analiștii de la o bancă de investiții de talia UBS — instituție care lucrează direct cu marii jucători din retail și agribusiness — spun opusul: presiunea e structurală, nu ciclică. Cine beneficiază de această narativă a „noii normalități”? În primul rând marii retaileri capabili să transfere costurile fără să-și piardă cota de piață, și marile companii de procesare alimentară care pot absorbi costul reglementărilor de bunăstare animală mai ușor decât fermierii mici.

Pentru consumatorul din Europa de Est, inclusiv din România — o țară care a înregistrat deja cea mai mare inflație alimentară din UE la începutul acestui an — concluzia raportului nu e o veste bună. Dacă presiunile identificate de UBS sunt reale și persistente, atunci discuția despre „scumpiri temporare din cauza războiului” sau „efecte trecătoare ale pandemiei” pare tot mai mult o simplificare convenabilă, care ascunde o transformare mult mai profundă și mai puțin reversibilă a modului în care lumea își plătește hrana.

Analiștii mai notează un factor pe care presiunile de tip El Niño l-ar putea amplifica în a doua parte a anului, mai ales în Asia de Sud-Est — un risc climatic suplimentar care, în logica raportului, nu face decât să confirme teza centrală: era mâncării ieftine se apropie de sfârșit, iar cei care au anticipat-o din timp sunt deja poziționați să profite.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)