Tancurile americane de la Ben Gurion: cine plătește prețul?

eea ce autoritățile israeliene prezintă oficial drept o simplă problemă logistică la Aeroportul Ben Gurion — zeci de avioane-cisternă americane care ocupă locurile de parcare și blochează sloturile de decolare — ascunde de fapt o întrebare mult mai incomodă: cine controlează, în realitate, principalul hub aerian al Israelului, și cine achită nota de plată pentru un război pe care mulți observatori îl leagă direct de deciziile guvernului Netanyahu.

De luni bune, de la începutul Operațiunii Epic Fury lansate de administrația Trump, zeci de avioane-cisternă uriașe ale Forțelor Aeriene americane au preluat, practic, principalul aeroport internațional al Israelului. Costurile? Sute de milioane de dolari, potrivit rapoartelor citate în presa israeliană — o sumă pe care nimeni nu pare dispus să o asume public.

Cifrele care nu apar în comunicatele oficiale de linişte

Publicația Haaretz calculase deja, până în luna iunie, că aproximativ 75 de avioane-cisternă americane ocupă mai mult de jumătate din locurile de parcare ale Aeroportului Ben Gurion, blocând totodată sloturi de decolare și aterizare esențiale pentru zborurile comerciale. Oficialii aeroportului au avertizat, fără menajamente, că “din lipsa unei soluții, 1,5 milioane de pasageri ar putea avea zborurile anulate în această vară”.

Nu-i vorba despre o exagerare de presă: Autoritatea Aeroporturilor din Israel a avertizat că până la 50.000 de bilete de avion ar putea fi anulate în săptămânile următoare, dacă situația nu se schimbă. Prezența îndelungată a aeronavelor militare americane, de la izbucnirea războiului cu Iranul, împiedică revenirea la o operare comercială normală și umflă costurile operaționale ale companiilor aeriene locale.

Regev promite, dar cine decide cu adevărat?

Ministrul israelian al Transporturilor, Miri Regev, a anunțat că guvernul nu va mai permite parcarea a mai mult de 20 de avioane-cisternă americane la Ben Gurion, la un moment dat. “Sute de mii de bilete de avion au fost cumpărate de israelieni pentru a zbura și a se bucura de vacanța de vară”, a declarat oficialul. “Am promis că vom permite zborurile comerciale și că nu vom anula niciun bilet din cauza avioanelor americane de realimentare.”

Regev a adăugat: “Prin urmare, am dat instrucțiuni ca nu vom permite aterizarea niciunui avion-cisternă american la Aeroportul Ben Gurion peste numărul convenit de 20 de aparate, iar restul avioanelor vor ateriza la bazele Forțelor Aeriene.” Formularea sugerează o negociere tensionată în interiorul aparatului de stat israelian — nu o decizie unanimă.

Ironia unui aliat păzit de propriul protector

Aici apare paradoxul care rareori e discutat direct în presa mainstream: chiar aceste avioane americane care sufocă traficul comercial israelian sunt cele care au apărat Israelul, încă din războiul de anul trecut, de atacurile iraniene cu rachete balistice și drone. Cu alte cuvinte, Israelul se plânge de prezența unei forțe militare care i-a garantat, în bună măsură, propria securitate.

Presa locală a mers chiar mai departe, numind Ben Gurion o “bază militară americană”. Haaretz scria, într-un raport din 4 iunie, că avioanele de realimentare și alte capacități militare americane, staționate de luni de zile la Ben Gurion, provoacă blocaje și riscă să ducă la anulări de zboruri — iar oficiali israelieni și relatări din presă au ajuns să descrie aeroportul exact în acești termeni.

Cronologia ridică întrebări suplimentare: relatările indică faptul că aeronavele americane sunt staționate la Ben Gurion de trei luni, de la izbucnirea conflictului cu Iranul, la finalul lunii februarie. Retragerea acestor active a fost, potrivit informațiilor citate pe rețelele sociale pe 14 iulie, suspendată chiar în contextul escaladării tensiunilor cu Teheranul — adică exact atunci când Israelul cerea, oficial, reducerea prezenței americane.

Cine beneficiază, de fapt?

Un alt element care nu apare în comunicatele oficiale: atacurile de amploare ale Iranului asupra bazelor americane din Golf, în primele săptămâni ale conflictului, au forțat Pentagonul să-și mute activele aeriene scumpe — inclusiv avioanele-cisternă — mult mai departe de linia frontului. Mai multe astfel de aeronave, parcate anterior la instalații din Golf, au fost distruse sau avariate. Ben Gurion a devenit, practic, o soluție de rezervă mai sigură pentru Washington — cu costurile transferate discret către economia și infrastructura israeliană.

Nu e o coincidență izolată nici pentru cetățenii din alte state europene: valul de scumpiri ale carburanților generat de acest conflict s-a resimțit puternic și în România, care s-a clasat pe locul al doilea în Uniunea Europeană la creșterea prețurilor la combustibil în această perioadă — o dovadă în plus că micile decizii logistice de la Ben Gurion au ecouri geopolitice și financiare mult dincolo de granițele Israelului.

Ultimul cuvânt nu l-a spus, probabil, Regev

Rămâne neclar dacă directiva ministrului Transporturilor a fost aprobată de biroul lui Netanyahu. Iar aici apare cea mai relevantă întrebare pentru cine urmărește cu adevărat raportul de forțe din regiune: probabil că un singur telefon nervos din partea președintelui Trump ar fi suficient pentru ca ordinul să fie anulat. Dacă acest scenariu se confirmă, discuția despre “suveranitatea” israeliană asupra propriului aeroport internațional capătă un cu totul alt sens.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)