Suedia fără lockdown: cifrele pe care nimeni nu vrea să le recunoască

ase ani de la „15 zile ca să oprim răspândirea”, un studiu publicat în PubMed pune cap la cap ceea ce autoritățile sanitare occidentale au evitat sistematic să discute: țara care a refuzat lockdown-ul a avut, per ansamblu, rezultate mai bune decât majoritatea Europei. Ceea ce oficial a fost prezentat drept un experiment riscant și izolat, ascunde de fapt un tipar incomod pentru arhitecții politicilor de urgență din 2020 — și anume că restricțiile dure nu au avut o legătură statistică semnificativă cu numărul de decese evitate.

Politica de lockdown generalizat rămâne una dintre cele mai controversate decizii de sănătate publică din istoria recentă, adoptată aproape simultan de zeci de guverne, pe baza unor rapoarte din China care susțineau că izolarea totală a oprit practic transmiterea virusului în doar câteva zile. Cercetători consacrați, precum epidemiologul Jay Bhattacharya, avertizau încă din primele luni că virusul se răspândise deja mult mai larg decât se credea oficial — dar acele avertismente au fost în mare parte ignorate. Măștile obligatorii, pașapoartele de vaccinare și închiderea școlilor au continuat, în unele state, ani la rând, cu consecințe sociale și economice ale căror efecte complete abia încep să fie înțelese.

Studiul suedez: un experiment natural pe care alții au preferat să-l critice, nu să-l studieze

Suedia a fost, practic din prima zi, singura mare economie europeană care a refuzat lockdown-ul propriu-zis, optând în schimb pentru „recomandări de atenuare voluntare și sustenabile”, potrivit studiului citat. Deși majoritatea suedezilor a susținut această abordare, țara a fost supusă unor critici constante și rapide din partea comunității internaționale de sănătate publică.

Cine a condus acest atac? În mod previzibil, dr. Anthony Fauci, care a repetat public, de mai multe ori, că Suedia „greșește”. Într-o audiere în Senatul SUA din septembrie 2020, Fauci declara: „Ne-ați comparat cu Suedia, și sunt multe diferențe. Dar comparați rata de mortalitate a Suediei cu alte țări scandinave comparabile. E mai rea. Deci nu cred că e potrivit să comparăm Suedia cu noi.” Câteva luni mai târziu, la Good Morning America, Fauci mergea și mai departe: „Dacă te uiți la Suedia, au ceva probleme. Încep să vadă că rata lor de mortalitate e mult mai mare decât în țările vecine — Norvegia, Danemarca și Finlanda… Încep acum să regândească unele dintre lucrurile pe care le-au făcut.”

Problema? Afirmația era falsă. Suedia nu și-a „regândit” niciodată strategia bazată pe recomandări, nu pe interdicții impuse legal. Iar compararea exclusivă cu vecinii scandinavi — o manevră de diversiune la care nicio altă țară nu a fost supusă — ridică întrebarea firească: de ce tocmai Suedia trebuia judecată după alte criterii decât restul continentului?

Ce arată de fapt datele privind mortalitatea în exces

Cercetătorii au ales să analizeze mortalitatea generală în exces, nu deceselor raportate ca fiind „cauzate de Covid”, tocmai pentru că acest indicator e mai puțin supus manipulărilor de testare, definiții diferite de la o țară la alta sau erorilor de raportare. În plus, mortalitatea în exces include și decesele care ar putea fi atribuite indirect efectelor negative ale lockdown-urilor stricte — presiunea uriașă pusă pe sistemele medicale și accesul redus la îngrijiri pentru alte boli.

Rezultatul, pe 42 de țări europene analizate între ianuarie 2020 și decembrie 2022: mortalitatea cumulată în exces a variat de la 46 de decese la 100.000 de locuitori (Luxemburg) la 1.080 la 100.000 (Bulgaria), cu o mediană de 351 la 100.000. Suedia a înregistrat 158 de decese la 100.000 — printre cele mai mici din întreaga listă, poziția 37 din 42 de țări, foarte apropiată de vecinii nordici: Norvegia (129), Danemarca (97) și Finlanda (228).

De ce a avut Suedia, totuși, o performanță mai slabă în 2020 comparativ cu vecinii direcți? Studiul oferă o explicație tehnică, nu ideologică: „deplasarea mortalității” cauzată de o mortalitate generală neobișnuit de scăzută în 2019, combinată cu o organizare deficitară a structurilor de îngrijire pentru vârstnici. Cu alte cuvinte, în 2019 muriseră mai puțini suedezi decât de obicei din toate cauzele, ceea ce a lăsat, în 2020, un număr mai mare de persoane foarte în vârstă și vulnerabile în viață. Acest lucru se reflectă direct în distribuția pe vârste a deceselor asociate Covid: aproximativ 40% dintre decesele asociate Covid-19 au avut loc în cămine de bătrâni, iar 67% dintre toate decesele Covid au fost înregistrate la persoane peste 80 de ani — reprezentând 10% din totalul deceselor din acea categorie de vârstă.

Pentru grupele de vârstă mai tinere, tabloul e complet diferit: decesele Covid sub 50 de ani au reprezentat doar 1,2% din totalul deceselor Covid, incluzând 21 de persoane sub 20 de ani, majoritatea cu comorbidități preexistente — adică 1% din toate decesele din acea categorie de vârstă. Practic, virusul a lovit dur populația extrem de vârstnică, în timp ce restul populației, chiar și fără măști obligatorii sau lockdown, a fost afectat marginal.

Lipsa lockdown-ului, corelată cu rezultate mai bune, nu mai proaste

Studiul a mers un pas mai departe: a comparat „indicele de severitate” al politicilor fiecărei țări cu mortalitatea în exces înregistrată între 2020 și 2022. Întrebarea era simplă — cât de strict a fost un guvern, și cât a contat asta pentru reducerea mortalității în exces?

Răspunsul, ilustrat printr-un grafic care plasează țările în funcție de indicele de severitate (axa X) și mortalitatea în exces (axa Y), este aproape lipsit de echivoc: nu există practic nicio relație între severitatea politicilor și prevenirea deceselor în exces. Coeficientul R-pătrat — măsura statistică a relației dintre cele două variabile — este de doar 0,14. Cu cât valoarea e mai aproape de 1, cu atât legătura e mai puternică. 0,14 înseamnă, practic, o legătură nesemnificativă.

Italia și Spania, printre cele mai stricte țări în privința lockdown-urilor și restricțiilor, s-au clasat aproape de vârful clasamentului mortalității în exces. Marea Britanie, Portugalia, Olanda și alte state cu politici semnificativ mai severe au avut, la rândul lor, rezultate vizibil mai proaste. Danemarca — a doua cea mai puțin restrictivă țară din analiză — a avut cele mai bune rezultate dintre toate.

Ce ne spune, practic, acest tablou? Că afirmațiile lui Fauci despre eșecul suedez nu au rezistat verificării ulterioare a datelor. Suedia nu a avut rezultate mai proaste decât vecinii ei — a avut rezultate semnificativ mai bune decât restul Europei, și, evident, decât Statele Unite. Țara nu a impus niciodată măști obligatorii, una dintre recomandările centrale ale lui Fauci, și a depășit ca rezultate state precum Germania, care a impus luni întregi obligativitatea măștilor de tip N95.

Cine beneficiază de faptul că exemplul suedez e trecut sub tăcere?

Această analiză reprezintă o infirmare clară a modelului de lockdown generalizat — motiv pentru care exemplul suedez continuă să fie ignorat sistematic în discursul public occidental, la șase ani distanță. Recunoașterea rezultatelor reale ale unora dintre cele mai costisitoare politici din istoria recentă ar cere umilință, asumare de responsabilitate și onestitate — trei calități pe care mulți dintre arhitecții acestor politici sanitare par incapabili să le manifeste public.

Cronologia ridică, oricum am privi-o, întrebări legitime: de ce a fost nevoie de un consens internațional atât de rapid și de uniform în jurul unei singure soluții — lockdown-ul total — în ciuda unui contraexemplu funcțional, disponibil chiar în inima Europei? Și de ce, la șase ani distanță, când datele sunt publice și verificabile, instituțiile internaționale de sănătate publică preferă tăcerea în locul unei reevaluări oneste?

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)