Statuia lui Păunescu: cine plătește 2 milioane €/lună pentru asta?

n institut de stat cu 36 de angajați și un buget lunar de 2 milioane de euro propune eliminarea unei statui — și, ceea ce nu se discută public, este întrebarea dacă această cheltuială bugetară are vreo legătură reală cu „investigarea crimelor comunismului” sau reprezintă altceva: o formă de justificare a propriei existențe.

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), condus de Daniel Șandru — numit în funcție în 2022 de fostul premier Nicolae Ciucă — a lansat o propunere privind statuia poetului Adrian Păunescu, propunere care a declanșat un val de reacții. Autorul textului original, publicat pe platforma Strict Secret, atrage atenția asupra unui detaliu financiar rar menționat în dezbaterile publice: instituția funcționează cu un buget de 2 milioane de euro lunar și 36 de angajați, sumă considerabilă pentru o organizație descrisă de critici ca fiind ineficientă în activitatea sa fundamentală de cercetare istorică.

Cronologia care ridică semne de întrebare

Ce nu se explică suficient în comunicatele oficiale este exact ce anchete concrete, ce documente inedite sau ce cercetări de impact a produs IICCMER de-a lungul anilor, în raport cu bugetul alocat. Coincidență sau nu, propunerea privind statuia lui Păunescu apare într-un moment în care instituția e din nou în atenția publică — iar mulți se întreabă cine beneficiază de fapt de o astfel de dezbatere simbolică, în timp ce chestiuni economice mult mai presante rămân în plan secund.

Autorul original face o comparație relevantă: la Praga, Muzeul Comunismului prezintă regimul totalitar din toate unghiurile — viața cotidiană, represiunea, naționalizarea, condamnarea a peste 50.000 de agricultori între 1950 și 1951, strămutarea forțată a peste 4.000 de familii — fără a șterge memoria, ci contextualizând-o. Ceea ce nu se menționează în discursul instituțional românesc este exact acest tip de abordare: în loc de muzee și documentare accesibile publicului, apar propuneri punctuale legate de statui, în timp ce condamnarea fermă a comunismului rămâne, potrivit criticilor, mai degrabă declarativă.

Adrian Păunescu — figură complicată, nu caz simplu

Adrian Păunescu a fost, conform textului original, „un intelectual alterat, dar un poet superb”, „un lingău al ceaușismului, dar unul dintre primii critici ai derapajelor” regimului. Autorul amintește versurile patriotice ale poetului dedicate Ardealului și Munților Apuseni, precum și influența sa asupra unei întregi generații de muzicieni și poeți — Nicu Alifantis, Victor Socaciu, Tudor Gheorghe, Mircea Vintilă și alții — argumentând că „statuile sunt repere ale memoriei, nu caziere”.

Contextul mai larg pe care articolul original îl invocă este acela al unei națiuni care, spune autorul, „de 37 de ani… se minte când condamnă comunismul”, în condițiile în care mulți actori politici post-decembriști au provenit direct din structurile regimului anterior. Ce nu se spune este dacă dezbaterea despre o statuie servește cu adevărat unei reconciliări istorice sau, dimpotrivă, deturnează atenția de la absența unor reforme reale în domeniul memoriei comunismului.

Autorul original concluzionează, cu ironie amară, dedicând șefului IICCMER poezia „Bieți lampagii” a lui Adrian Păunescu — el însuși originar din satul Horpaz, Iași, și, conform textului, „născut la țară”, deci un om care „sigur s-a lovit” de versurile lui Păunescu în timpul comunismului, înainte de a ajunge la conducerea unui institut care propune ștergerea memoriei acelui poet.

Rămâne întrebarea, subliniată explicit de autor: dacă valoarea culturală a unei personalități nu poate fi anulată de conjuncturile politice ale unei epoci, ce anume urmărește, de fapt, o instituție finanțată din bani publici atunci când propune dărâmarea unui simbol, în loc să construiască — după modelul praghez — un spațiu de dialog matur cu propriul trecut?

Sursă: Solid News (solidnews.ro)