China și cursa AI: mineralul care blochează America

n director de companie americană urcă în avion spre China alături de președintele Donald Trump ca să ceară deblocarea unor licențe de export pentru un material aproape nimeni nu a auzit de el — și tocmai acest detaliu, trecut cu vederea în presa mainstream, arată cât de fragilă e de fapt povestea despre supremația tehnologică necontestată a Americii în inteligența artificială.

La începutul lunii mai, șeful companiei americane Coherent, Jim Anderson, a informat investitorii că firma sa rămâne fără fosfură de indiu — un compus care transformă electricitatea direct în lumină laser. O săptămână mai târziu, Anderson se afla în avionul prezidențial spre China, sperând să obțină licențele de export de care fabricile sale aveau nevoie disperată. Cronologia ridică o întrebare firească: de ce un CEO american are nevoie de intervenția directă a Casei Albe pentru a rezolva o problemă de aprovizionare cu un material listat rareori în presa de mainstream?

Fără fosfură de indiu, centrele de date de dimensiunea unor depozite — coloana vertebrală a expansiunii americane în AI — nu mai pot muta datele între cipuri suficient de rapid. Potrivit Institutului Geologic al SUA (USGS), China produce circa 70% din oferta mondială. Coincidență sau nu, Beijingul a început să restricționeze exporturile chiar în februarie 2025, exact în perioada în care cursa americană pentru infrastructură AI accelera vizibil.

Frontul materialelor: prețuri triple, stocuri epuizate

Un waffer de șase inch a ajuns la circa 5.000 de dolari, o creștere de aproximativ 250%, potrivit surselor din industrie citate de Reuters în iunie. Unul dintre marii furnizori, Lumentum, are stocurile epuizate până în 2028. Al doilea mare producător mondial, AXT, fabrică majoritatea waferelor chiar pe teritoriul chinez, unde permisele de export îi sunt întârziate — o formă discretă de presiune care nu necesită declarații oficiale.

Stephen Xia, fost inginer al Armatei Populare de Eliberare care urmărește dezvoltarea tehnologiei AI, a explicat pentru The Epoch Times că această competiție nu poate fi separată de lanțurile de aprovizionare cu cipuri, electricitate și minerale critice. Dacă regimul de la Beijing blochează mineralele rare, a spus el, asta ar putea “cel puțin încetini ritmul în care Statele Unite își extind cipurile de vârf și centrele de date.”

Mark Smith, veteran cu 45 de ani în industria minieră, fost șef al producătorului de pământuri rare Molycorp și actual CEO al NioCorp Developments (compania din spatele unui proiect minier planificat în Nebraska), a precizat că dominația chineză asupra indiului este reală, dar nu absolută — “probabil mai mare de 70%”, dar insuficientă pentru a acoperi cererea viitoare de cipuri AI. Totuși, el a subliniat că indiul e un caz mai blând decât alte pământuri rare, unde China deține practic controlul total.

Ce nu se menționează suficient în rapoartele oficiale este interdependența reciprocă: China are nevoie de tehnologia americană pentru cipuri AI, iar SUA au nevoie de indiul chinezesc pentru a le fabrica. Smith a numit această relație “un fel de nevoie reciprocă, doar în direcții diferite, pentru aceeași aplicație” — motiv pentru care se așteaptă la o formă de cooperare forțată, cel puțin până când SUA vor putea produce propriul indiu, proces estimat la circa trei ani pentru o mină precum a sa.

Cine beneficiază de această situație pe termen scurt? Când Washingtonul și Beijingul au ajuns la un armistițiu comercial în noiembrie 2025, China a acceptat să relaxeze controalele asupra galiului, germaniului și antimoniului — dar NU și asupra fosfurii de indiu, care a rămas restricționată până în iunie 2026. Iar acolo unde exporturile s-au reluat, China continuă să blocheze tot ce ține de aplicații militare: după ce NioCorp a anunțat un parteneriat finanțat de Pentagon cu Lockheed Martin pentru un aliaj de scandiu destinat avioanelor de luptă, compania a constatat brusc că nu mai poate cumpăra scandiu din China, iar o încercare de ocolire printr-o altă firmă a fost respinsă.

Frontul informațional: influență, dar cu limite

Cea mai clară dovadă a eforturilor Partidului Comunist Chinez pe frontul opiniei publice a venit chiar de la OpenAI, care a descoperit o operațiune de influență bazată în China pentru simplul motiv că operatorii ei foloseau propriul chatbot pentru a-și scrie materialele. Într-un raport din iunie, compania a anunțat că a interzis două rețele de conturi legate de China: una, numită “Data Center Bandwagon”, producea comentarii și benzi desenate care acuzau centrele de date că le umflă facturile la curent cetățenilor americani; a doua viza tarifele vamale americane.

Detaliu semnificativ: instrucțiunile scrise ale operatorilor cereau chatbotului să îl vizeze pe președintele Trump, dar niciodată să nu îl menționeze pe liderul chinez Xi Jinping. Ethan Tu, fondatorul organizației taiwaneze Taiwan AI Labs, a numit asta grăitor — “le e interzis să-și menționeze propriul șef, dar Trump e liber de atacat.” OpenAI a precizat că efortul direct chinezesc a ajuns la aproape nimeni.

Oficiali americani au făcut afirmații mai ample. Secretarul pentru Interne, Doug Burgum, a declarat în mai, la un eveniment găzduit de Breitbart News, că eforturile statale de a interzice centrele de date AI “nu sunt organice și locale” și că “o parte din asta e bani negri din surse străine.” Congresmanul Brett Guthrie a cerut FBI-ului să investigheze influența străină asupra dezbaterii, iar congresmanul Jason Smith, președintele Comisiei Ways and Means, a susținut că anchetatorii săi au urmărit bani chinezești către ONG-uri americane care organizează proteste.

Grupurile cel mai des menționate fac parte dintr-o rețea finanțată de Neville Roy Singham, un om de afaceri american stabilit la Shanghai care, potrivit unei investigații New York Times din 2023, finanțează organizații de stânga care reflectă pozițiile Beijingului — printre ele CODEPINK, The People’s Forum și Tricontinental: Institute for Social Research, toate aflate sub lupa Congresului. Niciuna dintre aceste organizații nu a răspuns solicitărilor de comentarii.

Alte grupuri de opoziție susțin că motivele lor sunt pur locale. Alliance for a Better Utah, care s-a opus unui proiect major de centru de date în statul Utah, neagă orice implicare străină și spune că nemulțumirea reală vine din “lipsa de transparență” a autorităților.

Manipulare reală, nemulțumire reală

Experții avertizează asupra unei capcane subtile: a confunda manipularea străină cu sursa reală a nemulțumirii publice. Ethan Tu a spus clar că manipularea e reală, dar la fel e și nemulțumirea pe care o exploatează — afirmația că centrele de date concurează cu gospodăriile pentru energie și pot crește facturile este “de fapt adevărată”, iar opoziția față de centrele de date “chiar există”, atât în Taiwan cât și în SUA. Pericolul, spune el, e ca odată ce oamenii devin conștienți de campaniile de manipulare, să respingă orice nemulțumire ca fiind fabricată — o simplificare care distorsionează dezbaterea reală.

Darren Linvill, profesor la Clemson University și co-lider al Media Forensics Hub, a spus că disputa privind centrele de date e “clar autohtonă” — americanii sunt deja foarte interesați de această dezbatere, iar campania chineză “Data Center Bandwagon” “nu a avut niciun efect semnificativ.” Opoziția față de expansiunea centrelor de date nu e un fenomen marginal: grupul de cercetare Data Center Watch a numărat cel puțin 75 de proiecte blocate sau întârziate de opoziția locală, în valoare de circa 130 de miliarde de dolari, doar în primul trimestru al lui 2026 — majoritatea din cauza prețurilor la electricitate, consumului de apă și zgomotului.

Nu e prima dată când China încearcă asemenea metode: în 2022, firma de securitate cibernetică Mandiant a descoperit o operațiune chineză care se dădea drept rezidenți locali îngrijorați, pentru a stârni opoziție față de proiectele americane și australiene de pământuri rare, avertizând despre contaminare radioactivă. Nici acel efort nu a avut succes notabil.

Pentru Tu, miza reală rareori este subiectul aparent al dezbaterii. Majoritatea operațiunilor de influență pe care echipa sa le urmărește nu susțin niciun partid sau poziție anume — scopul e să împingă dezbaterea democratică spre extreme, până când “nu mai rămâne loc pentru o a treia parte neutră și obiectivă”, erodând treptat încrederea publică în instituții: tribunale, presă, lideri aleși. Rezultatul final, spune el, e o convingere tot mai răspândită că “democrația e de fapt doar haos, nu mai bună decât China.”

Contextul mai larg: o competiție morală, nu doar tehnologică

Pentru Xia, competiția reală se joacă sub suprafața lanțurilor de aprovizionare. În AI general, China rămâne în urma SUA, iar în AI militar decalajul e și mai mare — dar amenințarea împinge armata americană să accelereze. Diferența fundamentală, spune el, e morală: AI-ul militar american se bazează pe conceptul de “om în buclă”, adică o persoană trebuie să aprobe orice decizie a unei arme autonome de a lua o viață. Partidul Comunist Chinez, spune Xia, “nu are nicio limită morală în aplicațiile sale de AI” și nu oferă nicio clarificare privind controlul uman asupra armelor sale autonome — unul dintre motivele pentru care SUA au împins pentru reguli internaționale privind aceste sisteme.

Totuși, calea aleasă de Beijing ar putea să nu fie sustenabilă pe termen lung: un AI militar eliberat de limite morale “ar aduce mai întâi riscuri letale chiar pentru dezvoltatorii săi”, spune Xia, motiv pentru care consideră improbabil ca această cale să funcționeze pe termen lung. Cert este că, între dependența materială și cea informațională, competiția SUA-China pentru dominația în inteligența artificială e departe de a fi doar o poveste despre cipuri și algoritmi — e o poveste despre cine controlează, discret, ritmul construcției infrastructurii de mâine.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)