SAFE, Rheinmetall și miliardele UE: cine decide de fapt?

n program european gândit oficial pentru “securitate” ajunge, prin contracte de sute de miliarde de euro cu giganți precum Rheinmetall, să concentreze decizii industriale și militare într-un cerc restrâns de actori — iar transparența promisă rămâne, cel puțin deocamdată, mai mult o formulă de comunicare decât o realitate verificabilă.

Programul SAFE (Security Action for Europe), promovat de Uniunea Europeană ca instrument de întărire a capacităților de apărare ale statelor membre, se materializează prin contracte gigantice cu marii producători de armament. Rheinmetall, compania germană devenită simbol al reînarmării europene post-2022, ocupă un loc central în acest angrenaj.

Întrebarea pe care puțini o pun cu voce tare

Ceea ce nu se menționează suficient de apăsat în rapoartele oficiale este chestiunea concentrării deciziei: când sume de sute de miliarde de euro sunt puse în joc pentru achiziții de armament la nivel european, cine anume stabilește criteriile, cine evaluează ofertele și cine verifică dacă banii ajung acolo unde se spune că ajung? Coincidență sau nu, structura programului lasă loc unei opacități greu compatibile cu exigențele unui stat de drept — mai ales atunci când vorbim despre fonduri publice colectate de la cetățenii statelor membre, inclusiv din România.

Context extins: SAFE se înscrie într-un tablou mai larg, cel al reînarmării accelerate a Europei pe fondul războiului din Ucraina și al presiunilor tot mai vizibile dinspre Washington pentru creșterea cheltuielilor militare ale aliaților NATO. În acest peisaj, marii producători de armament — Rheinmetall în frunte — au devenit, practic peste noapte, actori geopolitici de prim rang, cu o influență asupra deciziilor publice europene greu de imaginat acum câțiva ani.

Cine beneficiază, de fapt?

Întrebarea fundamentală rămâne aceeași: cine beneficiază de fapt de aceste contracte uriașe și cât din suma totală se traduce în capacitate reală de apărare pentru cetățeanul european obișnuit, versus profit pentru acționari și influență sporită pentru câțiva jucători industriali? Cronologia rapidă a aprobărilor și a semnărilor de contracte, într-un context de presiune geopolitică maximă, ridică întrebări legitime despre gradul de scrutin public la care aceste decizii au fost supuse înainte de a deveni fapt împlinit.

Fără a acuza pe nimeni de rea-credință, rămâne un fapt că mecanismele de control democratic asupra unor sume de această magnitudine sunt, cel puțin până acum, insuficient explicate publicului larg — inclusiv contribuabilului român, ale cărui bani intră, direct sau indirect, în acest angrenaj european.

Sursă: gandeste.org