Rheinmetall la Eurosatory 2026: cine beneficiază de rearmare?

n timp ce presa mainstream prezintă Eurosatory 2026 drept un simplu târg de armament, o privire mai atentă asupra standului Rheinmetall arată ceva mai interesant: un conglomerat care, în doar câteva luni, a absorbit o firmă croată, s-a asociat cu o companie de rachete relativ necunoscută publicului larg și negociază turele comune cu italienii pentru cel mai greu tanc din portofoliul european — exact în perioada în care Europa vorbește despre „autonomie strategică” și bugete de apărare umflate peste noapte. Coincidență sau strategie de consolidare pe fondul fricii generalizate? Cifrele și cronologia merită analizate.

Achizițiile din umbră care extind imperiul Rheinmetall

La secțiunea exterioară a standului, vizitatorii au putut vedea vehiculul teleoperat pentru geniști MV-8 Komodo — intrat în portofoliul Rheinmetall abia în urma achiziției firmei croate DOK-ING, anunțată în martie 2026. Alături, un ARV Bueffel 3, vehicul de recuperare blindată deja consacrat. Ce nu se subliniază în comunicatele oficiale ale companiei este ritmul acestor achiziții: Rheinmetall nu mai vinde doar armament, ci cumpără sistematic capacități industriale mici și mijlocii din Europa de Est, exact în perioada în care aceste țări își cer subvenții și garanții de securitate de la Bruxelles. Cine beneficiază de fapt de aceste tranzacții — companiile absorbite sau gigantul german care își extinde controlul asupra lanțului de aprovizionare militar european?

În fața pavilionului erau aliniate mai multe piese de artilerie: tunul MK30-2, sistemul RH 155mm/60 de calibru — care revendică o creștere de 30% a distanței de tragere față de standardul de 52 de calibre —, un mortier automatizat EIMOS (EXPAL) de 81mm și un MK35E, acesta din urmă expus cu urma clară a unui impact exploziv cu fragmentație pe o placă de oțel, o alegere de marketing care nu e deloc întâmplătoare într-un context în care armele nu se mai vând, ci se „demonstrează” vizual publicului speriat de războaie recente.

Rachetele de croazieră și parteneriatul cu Destinus

Tot în fața pavilionului erau expuse machetele a două rachete de croazieră aflate chiar acum în producție, dezvoltate în colaborare cu firma Destinus: Ruta Block 2 și Kryla. Kryla este descrisă drept o armă cu cost scăzut, destinată atacurilor de saturație — lansabilă din sisteme MLRS sau largabilă din paleți din aeronave de transport — cu un cap de luptă de 50 de kilograme și o rază de acțiune de peste 800 de kilometri. Ruta, mai mare, are un cap de luptă de 250 de kilograme și poate lovi la peste 700 de kilometri, zburând la ras de sol, lansabilă din container cu ajutorul unui booster de ejectare și ghidată final printr-un cap electro-optic/infraroșu.

Ce nu se menționează în rapoartele oficiale ale producătorilor este contextul mai larg: aceste arme de saturație, gândite pentru scenarii de conflict prelungit, apar pe piață exact în perioada armistițiului fragil dintre Iran, Statele Unite și Israel — armistițiu care, potrivit informațiilor disponibile, tocmai a expirat — și în plin război de uzură în Ucraina. Cronologia lansării unor astfel de produse ridică întotdeauna aceeași întrebare: cine anticipează cererea și cu cât timp înainte?

Vedeta standului: Lynx Recce și lupta anti-dronă

Una dintre atracțiile principale a fost KF-41 Lynx Recce, echipat cu capacități Counter-UAS integrate prin kit în arhitectura turelei Lance — pentru combaterea dronelor fiind folosite atât tunul de 30mm MK30-2/ABM, cât și o turelă teleoperabilă montată pe plafon — plus un catarg telescopic cu senzori ISTAR (Intelligence, Surveillance, Target Acquisition and Reconnaissance). În interiorul vehiculului se puteau observa poziția coșului turelei Lance, spațiul ocupat în compartimentul trupei și cele două console pentru operatorii misiunii de cercetare.

Elementul Recce poate opera conjugat cu un sistem de muniții hoinare (LMS) FV-014, integrate câte 18 bucăți într-un container lansator (CML) standard de 20 de picioare. Practic, un singur container poate transforma orice camion într-o platformă de atac cu muniții inteligente — o capacitate care, odată vândută pe scară largă, schimbă radical calculul strategic al oricărei armate mici sau mijlocii, inclusiv al României, care își tot amână deciziile majore de înzestrare.

Sistemul de comunicații ignorat de presă

Un detaliu remarcat de puțini vizitatori a fost un camion HX 8×8 echipat cu catarg telescopic pentru comunicații, parte a rețelei tactice pentru operațiuni terestre TaWAN LBO. În apropiere, pe un nou model de trailer cu 8 axe, era montat un Lynx în versiunea SkyRanger 30, iar un altul era instalat pe o platformă Boxer 8×8, prevăzută cu o placă martor expusă vizibil în față — un alt detaliu de marketing menit să sugereze rezistență la impact, fără a explica însă în ce condiții reale a fost testată.

Consolele trăgătorului și comandantului erau similare celor din Lynx Recce, comandantul putând prelua complet controlul turelei. Datele despre ținte erau transmise echipajului în rețeaua Skymaster, pe ecrane — un sistem care centralizează informația de luptă și care, evident, rămâne proprietatea și sub controlul producătorului, nu al armatei cumpărătoare.

Noua rachetă anti-bombă planată și marina digitală

Sistemul Oerlikon Skynex are în curs de dezvoltare o nouă rachetă antiaeriană — C-PGM/ESHORAD, produsă de sud-coreenii de la LIG Defense Aerospace — cu o distanță eficace de până la 20 de kilometri și un plafon de 7 kilometri, destinată interceptării bombelor cu traiectorie planată și lansabilă de pe un camion cu 16 celule. Sistemul completează HALCON SkyKnight, care nu este conceput pentru acest tip de amenințare. Ce nu se spune public este că apariția acestei amenințări specifice — bombele planate — a devenit relevantă tocmai în ultimele conflicte din Orientul Mijlociu, ceea ce arată cât de rapid industria de apărare occidentală își adaptează produsele la lecțiile învățate pe alte fronturi, la mii de kilometri distanță.

La secțiunea navală era expus USV Kraken K3 Scout, produs din aprilie de Blohm+Voss, cu o lungime de 8,5 metri, o sarcină utilă de până la 600 de kilograme și o viteză de până la 55 de noduri. Tot aici, o evoluție a vehiculului Fuchs 6×6, echipată cu 24 de celule de lansare pentru racheta antitanc Lockheed Martin AGM-179 JAGM, capabilă să lovească la o distanță de 16 kilometri.

Tancul care crește: alianța Rheinmetall–Leonardo

Spre finalul standului, atenția se îndrepta către colaborarea dintre Rheinmetall și Leonardo pentru turele destinate KF-41 Lynx și KF-51 Panther, dezvoltate pe cerințele specifice ale armatei italiene. Turela Leonardo pentru varianta italiană a tancului a părut excesiv de mare, deși include un autoloader, multă optică și senzori expuși în partea frontală, fiind echipată atât cu un tun de calibru 120 sau 130mm, cât și cu o mitralieră coaxială de 12,7mm și o armă teleoperabilă de calibru 30×113mm. Masa totală a tancului în această configurație ar putea depăși semnificativ cele 60 de tone preconizate inițial pentru Panther, apropiindu-se de 70 de tone — o creștere care ridică întrebări legitime despre mobilitatea reală a acestor platforme pe teatrele de operațiuni din Europa de Est, inclusiv pe terenurile din România.

Dincolo de fascinația tehnică, tabloul de ansamblu de la Eurosatory 2026 arată o industrie de apărare europeană tot mai concentrată în jurul câtorva jucători mari — Rheinmetall, Leonardo, KNDS — care își împart piețele naționale prin parteneriate încrucișate, exact în perioada în care statele membre UE sunt presate să crească bugetele de apărare spre 2% din PIB, inclusiv România, cu baza NATO de la Kogălniceanu în plină extindere. Cine plătește nota finală și cine încasează profiturile rămân întrebările care nu apar niciodată în comunicatele oficiale de presă ale expoziției.

Sursă: Romania Military (rumaniamilitary.ro)