Mali: al optulea front african pregătit de Washington

eea ce administrația Trump prezintă drept o simplă „opțiune pe masă” împotriva unei filiale al-Qaeda din Mali ascunde, la o privire mai atentă, un tipar care se repetă de la an la an: un nou front african se deschide exact acolo unde Rusia și-a plasat pionii, iar cine beneficiază de escaladare pare mai limpede decât cine o cere cu adevărat.

Potrivit unei relatări a publicației The Washington Post, citată miercuri, administrația Trump analizează o acțiune militară împotriva grupării Jama’at Nusrat al-Islam (JNIM), afiliată al-Qaeda, care operează în Mali. Dacă se va materializa, aceasta ar deveni a opta țară bombardată de Statele Unite de când Donald Trump a revenit la Casa Albă anul trecut — o cifră care rareori ajunge în titlurile presei mainstream românești sau internaționale.

Vocea din umbră care cere escaladare

Raportul citat identifică divergențe interne în administrație privind oportunitatea intervenției, dar numește o singură voce constantă în favoarea forței militare: Sebastian Gorka, fost realizator radio de origine britanică, în prezent director superior pentru contraterorism în cadrul Consiliului Național de Securitate al SUA.

Nu este prima dată când numele lui Gorka apare legat de o extindere a operațiunilor americane pe continentul african. El a militat anterior pentru intensificarea războiului aerian din Somalia — dorință care i-a fost îndeplinită: administrația Trump a executat, potrivit surselor citate, un număr record de atacuri aeriene în Somalia, operațiuni ignorate în mare parte de presa americană. Coincidență sau nu, escaladarea nu a adus rezultatele scontate: gruparea al-Shabaab a continuat să înainteze împotriva guvernului somalez susținut de SUA.

Cine se află de fapt în spatele conflictului din Mali

Gruparea JNIM, legată de al-Qaeda, desfășoară în prezent o ofensivă majoră alături de separatiști tuaregi — cunoscuți formal drept Frontul de Eliberare Azawad — împotriva guvernului malian. Acest guvern a preluat puterea printr-o lovitură de stat în 2021 și este susținut de Rusia, ceea ce plasează Mali în rândul teatrelor de conflict indirect dintre marile puteri.

Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale americane, dar apare în relatări din presa regională, este că Ucraina — aliatul strategic al Washingtonului — s-ar afla de partea cealaltă a conflictului, oferind, potrivit unor surse, drone și sprijin de informații militanților tuaregi care luptă împotriva armatei maliene și a mercenarilor ruși. O conexiune care ridică întrebări firești: câte dintre aceste „focare regionale de terorism” sunt de fapt teatre secundare ale unui conflict mult mai mare, purtat prin intermediari?

Retorica oficială: „problemă multinațională”

Întrebat de Washington Post dacă administrația intenționează să acționeze militar în Mali, un oficial al Casei Albe a evitat un răspuns direct, catalogând activitatea teroristă din Sahel drept o „problemă multinațională” și îndemnând „partenerii regionali și aliații NATO să sprijine Alianța Statelor Sahel în războiul lor împotriva JNIM și ISIS”.

Alianța Statelor Sahel (AES) este o confederație formată din Mali, Burkina Faso și Niger — trei țări din Africa de Vest unde junte militare au înlăturat guverne ce mențineau relații strânse cu țările occidentale și cu Comunitatea Economică a Statelor din Africa de Vest (ECOWAS). Cronologia acestor lovituri de stat, urmate rapid de apropierea noilor regimuri de Moscova, ridică semne de întrebare asupra modului în care sunt interpretate ulterior de Washington drept eșecuri „ale Rusiei”, nu drept eșecuri ale propriei influențe pierdute în regiune.

Narativa anti-Rusia, un instrument de recuperare a terenului pierdut?

Oficialul citat de Post a sugerat că administrația ar putea încerca să desprindă Mali și alte state din regiune de sub influența Moscovei, afirmând că Rusia „s-a dovedit a fi un partener de securitate ineficient pentru Mali” și exprimând speranța că „alte națiuni africane vor lua notă de performanța dezastruoasă a Rusiei în combaterea terorismului”.

Retorica sună familiar oricui a urmărit modul în care Washingtonul justifică prezența militară pe alte continente: eșecul aliatului rival devine argumentul central pentru propria intervenție. Rămâne de văzut dacă Mali va deveni, într-adevăr, al optulea capitol al acestei strategii — sau doar încă un exemplu în care „lupta împotriva terorismului” servește, de fapt, unui joc geopolitic mult mai vechi și mai puțin discutat public.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)