Legea salarizării: cine grăbește un act al unui guvern demis?

n guvern care, oficial, nu mai are mandat de reformă — pentru că a fost demis prin moțiune de cenzură — pregătește totuși o lege a salarizării cu impact direct asupra veniturilor a sute de mii de bugetari. Detaliul acesta, trecut cu vederea în relatările seci despre “noua lege a salarizării”, ar trebui să dea de gândit oricui urmărește cu atenție cronologia crizei politice de la București.

Deputatul AUR Silviu Gurlui a atras atenția asupra faptului că USR se aliniază acum poziției premierului interimar Ilie Bolojan și a ministrului interimar pentru Fonduri Europene, Dragoș Pîslaru, susținând votarea legii salarizării. “USR se raliază astăzi în spatele lui Ilie Bolojan și Dragoș Pîslaru și vrea să voteze legea salarizării. Un act pregătit de un guvern demis, care vrea să treacă la ceas de seară, fără să țină cont de nemulțumirile și modificările cerute de categoriile socio-profesionale afectate, fără să țină cont de opoziția parlamentară”, a declarat Gurlui.

Ce nu se explică suficient publicului este exact statutul acestui guvern: Cabinetul Bolojan a fost demis pe 5 mai 2026 printr-o moțiune de cenzură votată cu 281 de voturi, după ce PSD și-a retras sprijinul politic în urma evenimentului “Momentul Adevărului”. De atunci, executivul funcționează în regim interimar, cu atribuții limitate la administrarea curentă — teoretic, fără competența de a promova reforme majore. Și totuși, o lege cu efecte concrete asupra salariilor din sectorul public avansează, potrivit lui Gurlui, “fără să țină cont” de obiecțiile categoriilor afectate și ale opoziției parlamentare.

Cine beneficiază de graba unei asemenea legi, promovată de un cabinet fără girul deplin al Parlamentului? Întrebarea devine și mai relevantă în contextul termenului critic de 31 august 2026, dată-limită pentru jaloanele PNRR încă neîndeplinite — un termen care pune presiune reală pe orice guvern, indiferent de statutul său, să arate “progrese” către Bruxelles, chiar dacă acestea vin cu costuri sociale pe plan intern.

Acuzația lui Gurlui vizează în mod direct USR, partid pe care îl acuză de o schimbare de discurs radicală față de segmentul profesorilor: “USR uită, de la mână până la gură, ce a promis profesorilor: de la vă creștem salariile la vă scădem veniturile”, a declarat deputatul AUR, sugerând o contradicție între promisiunile electorale ale formațiunii conduse de Dominic Fritz și efectele practice ale legii susținute acum împreună cu Bolojan și Pîslaru.

Coincidență sau nu, această mișcare are loc pe fondul unei crize de legitimitate care se prelungește de luni de zile — de la demiterea guvernului Bolojan, prin episodul scurt și nefinalizat al desemnării lui Eugen Tomac ca premier, până la respingerea guvernului propus de Adrian Veștea. La 22 iulie 2026, România se află încă fără un premier învestit, iar Parlamentul e în vacanță de la 1 iulie — un vid instituțional în care deciziile cu impact major asupra veniturilor bugetarilor par să avanseze mai degrabă din inerția administrativă decât dintr-un mandat politic clar și verificat democratic.

Rămâne de văzut dacă opoziția parlamentară, inclusiv AUR, va reuși să blocheze sau să modifice acest act legislativ înainte ca el să producă efecte ireversibile asupra salariilor din educație și din alte sectoare bugetare — sau dacă, așa cum s-a mai văzut, actele unui guvern “interimar” vor fi validate tacit, sub presiunea termenelor europene.

Sursă: ActiveNews (activenews.ro)