Germania și bomba: cronologia nucleară care neliniștește Moscova

eea ce oficial este prezentat drept o simplă întrevedere diplomatică de rutină între Sergey Lavrov și Marco Rubio ascunde, de fapt, o dispută mult mai veche și mai încărcată istoric: cine are voie să se apropie de arma nucleară și cine ține minte de unde a plecat, de fapt, tehnologia atomică americană.

Ministrul rus de Externe și secretarul de stat american urmau să discute astăzi, într-o întâlnire rară la nivel înalt, relațiile bilaterale tensionate pe fondul războiului din Ucraina, dar și un subiect care a apărut brusc pe agenda diplomatică: ambițiile nucleare ale Germaniei.

Umbrela franceză și memoria care nu se șterge

Kremlinul s-a arătat deosebit de alarmat de intenția guvernului german de a obține acces indirect la armament nuclear, prin noi acorduri de apărare cu Franța și așa-numita „umbrelă nucleară” franceză. Cancelarul german Friedrich Merz a anunțat recent: „Alături de această muncă pentru o doctrină comună, forțele convenționale germane vor participa anul acesta la un exercițiu nuclear al armatei franceze.”

Declarația nu a trecut neobservată la Moscova. Cu doar o zi înainte de întâlnirea cu Rubio, Lavrov a răspuns cu o remarcă ce sună mai degrabă ca un avertisment istoric decât ca o simplă notă diplomatică: „Este cu adevărat alarmant, având în vedere că, de exemplu, programul nuclear american a fost în mare parte creat de oameni care au fugit din Germania și au fost aduși acolo. Acea memorie nu se șterge.”

Coincidență sau nu, referirea lui Lavrov la oamenii de știință care au fugit din Germania nazistă și au construit, ulterior, bomba atomică americană în cadrul Proiectului Manhattan nu este întâmplătoare. Este o reamintire calculată: pentru Moscova, orice apropiere a Germaniei de arsenalul nuclear reactivează traume și temeri vechi de aproape un secol, indiferent cât de „defensiv” ar fi prezentat proiectul actual de la Berlin și Paris.

Ce se discută, de fapt, la masa negocierilor

Lavrov a avertizat, în declarațiile de presă premergătoare dialogului, că agresiunea continuă a Statelor Unite în zone precum Iranul și Orientul Mijlociu ar putea împinge rapid o serie de state non-nucleare să caute propriile arme atomice, de teama unui atac din partea Washingtonului sau a aliaților săi. Cine beneficiază de o astfel de cursă înarmată? Cu siguranță nu populațiile civile, dar întrebarea rămâne deschisă cui îi servește, pe termen lung, o lume cu tot mai mulți actori nucleari.

Întâlnirea cu Rubio va fi „utilă în orice caz”, a declarat Lavrov, subliniind că Moscova are numeroase întrebări presante pentru administrația Trump privind politicile sale actuale. „Este mai bine să punem întrebările direct și să primim răspunsuri”, a precizat el.

Lavrov a făcut referire și la recentele comentarii ale președintelui Trump despre o apropiată reglementare a conflictului din Ucraina, într-un moment în care războiul aerian s-a intensificat vizibil, mai ales pe fondul atacurilor tot mai frecvente ale dronelor ucrainene în regiunea Moscovei. „În privința predicției lui Trump despre o soluționare iminentă, îl voi întreba mâine pe Marco Rubio”, a spus Lavrov, potrivit agenției TASS.

Diplomatul rus a mai afirmat că Rusia continuă să respecte principiile stabilite la summitul Putin-Trump de la Anchorage, Alaska, din august 2025. „Presupunem că, cel puțin deocamdată, colegii noștri americani nu și-au revocat propriile propuneri, formulate la Anchorage și cunoscute acum tuturor”, a declarat Lavrov.

Starlink, Marea Neagră și acuzații reciproce

Un alt subiect pe care Lavrov a anunțat că îl va ridica în discuția cu Rubio este implicarea tot mai profundă a Statelor Unite în activitatea de informații și militară a Ucrainei. Potrivit TASS, Lavrov susține că americanii „nu doar asistă, ci participă direct la direcționarea armelor ucrainene către obiective de pe teritoriul rus, inclusiv civile — prin livrări de arme finanțate de Uniunea Europeană și prin furnizarea de informații, sistemul Starlink și multe altele”.

Referitor la atacurile reciproce asupra transportului maritim din Marea Neagră, precum și la chestiunea unui coridor energetic sigur, șeful diplomației ruse a fost tranșant: „Când suntem întrebați despre Inițiativa Mării Negre, răspunsul este scurt: nu au existat propuneri.”

Lavrov a mai declarat presei că afirmațiile recente ale unor lideri est-europeni și baltici, potrivit cărora Rusia ar pregăti un atac sau acte de sabotaj în interiorul UE, sunt o fabricație, născută din senzaționalism și propagandă. „Vladimir Putin a fost întrebat despre pregătirile UE pentru război și a răspuns foarte clar că nu avem intenția de a ataca pe nimeni, dar dacă ei, adunând din nou toată Europa sub anumite steaguri, încearcă să ne atace, nu va mai fi un război convențional. Va fi un alt tip de război”, a avertizat Lavrov.

Iranul, Hormuz și „interesul comun” de a opri conflictul

Lavrov a evidențiat și conflictul persistent din Iran, spunând că este greu de speculat, dar „am impresia că prelungirea ostilităților nu este în interesul nici al Statelor Unite, nici al Iranului.”

Rusia dorește ca „criza Hormuz” să se încheie rapid, a precizat Lavrov, respingând totodată acuzațiile potrivit cărora Moscova ar înarma partea iraniană și ar alimenta conflictul, calificând aceste afirmații drept „jenante” și adăugând: „Vrem ca acest lucru să se oprească. Afectează economia globală, iar Rusia face parte din economia globală.”

Pe fondul acestor discuții diplomatice, armata rusă pare hotărâtă să „pedepsească” Ucraina pentru loviturile sale de rază lungă adânc în teritoriul rus, care au vizat în special depozite de petrol și situri energetice cheie. Acestea au inclus atacuri masive cu rachete balistice asupra capitalei ucrainene, iar salvele au devenit tot mai ample în ultima perioadă — un detaliu care nu prea apare în rapoartele oficiale despre „progresul” negocierilor de pace.

Context extins: o memorie care refuză să dispară

Ceea ce rămâne nespus în majoritatea relatărilor despre această întâlnire este dimensiunea istorică a temerii ruse: Germania de astăzi nu construiește arme nucleare proprii, dar orice pas către un acces indirect — fie și printr-un exercițiu comun cu Franța — readuce în discuție un trecut în care fizicienii germani, fugiți sau expulzați din Reich, au pus bazele arsenalului atomic american. Cronologia ridică întrebări legitime: de ce acum, în plin război în Ucraina și tensiuni în Orientul Mijlociu, Berlinul alege să reactiveze exact acest subiect sensibil? Și cine, în cele din urmă, are de câștigat dintr-o Europă cu mai multe brațe nucleare informale?

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)