F-35 pentru Turcia: ce ascunde legătura Ankara-Beijing

n timp ce Washingtonul dezbate public doar dosarul rachetelor rusești S-400, un avertisment mult mai puțin mediatizat sugerează că miza reală ar putea fi alta: rețeaua de telecomunicații a Turciei, deschisă companiilor chineze, ar putea transforma orice avion F-35 livrat Ankarei într-un cal troian tehnologic pentru Beijing.

Endy Zemenides, directorul executiv al Hellenic American Leadership Council (HALC), a atras atenția într-un interviu acordat lui Matthew Boyle, la Breitbart News Saturday, asupra unui aspect pe care rapoartele oficiale îl tratează superficial. Potrivit lui Zemenides, o scrisoare a Departamentului de Stat către Congres confirmă că Turcia încă nu îndeplinește condițiile impuse prin legislația americană pentru reintegrarea în programul F-35.

Chip-ul care poate fi „scos, dar păstrat”

„Dacă Turcia ar ajunge să aibă F-35, ar fi singura națiune F-35 care a lăsat China să pătrundă complet în rețeaua sa de telecomunicații”, a declarat Zemenides, subliniind că legislația chineză poate obliga companiile respective să transmită informații către Beijing. Cine beneficiază de o asemenea aranjare? Nu neapărat Ankara sau Washingtonul — ci un actor terț care nu apare deloc în titlurile oficiale ale dosarului.

Zemenides a mai spus că disputa legată de sistemul rusesc S-400 — motivul pentru care Turcia a fost exclusă din programul F-35 în timpul primului mandat al președintelui Donald Trump — este doar punctul de plecare, nu soluția completă. „Vrem ca Turcia să rezolve problema S-400, dar asta e un prag minim, nu un plafon. Turcia trebuie să merite privilegiul de a primi armament american”, a spus el, adăugând că situația s-a înrăutățit față de atunci.

Potrivit lui Zemenides, propunerile turce de compromis ridică ele însele semne de întrebare: „Vor să fim de acord să-i ținem într-o cutie. Ei bine, dacă sunt într-o cutie, pot fi scoși din cutie”, a explicat el. „Propun soluții de genul: «Vom scoate un cip, dar îl vom păstra». Păi, atunci poate fi pus la loc oricând.”

Un ambasador american care „a devenit turc”?

Cronologia diplomatică ridică și ea întrebări. Zemenides a afirmat că secretarii Marco Rubio și Pete Hegseth au rezerve serioase față de o eventuală vânzare, în timp ce ambasadorul american Tom Barrack ar fi împins insistent în direcția opusă. „Tom Barrack se comportă mai degrabă ca ambasadorul Turciei în SUA decât ca ambasadorul SUA în Turcia”, a spus Zemenides. „A devenit turc.”

Interviul vine după o scrisoare trimisă miercuri de Departamentul de Stat Congresului. Biroul pentru Afaceri Legislative a informat reprezentantul Wesley Bell (D-MO) că niciun transfer de F-35 nu poate avea loc până când Turcia nu renunță la S-400. Ankara trebuie, de asemenea, să îndeplinească certificările rămase prevăzute de Countering America’s Adversaries Through Sanctions Act și de National Defense Authorization Act din 2020.

Coincidență sau nu, declarația lui Trump de la summitul NATO de la Ankara — potrivit căreia o vânzare „ar avea sens” — a stârnit opoziție bipartizană în Congres, chiar în săptămâna în care s-a marcat cea de-a 52-a aniversare a invaziei turce în Cipru. Un asemenea moment nu pare ales întâmplător, ținând cont de sensibilitatea istorică a subiectului pentru comunitatea greco-americană pe care o reprezintă Zemenides.

„Chiar acum luăm în considerare să dăm cele mai avansate arme americane liderului de facto al Frăției Musulmane din Orientul Mijlociu”, a conchis Zemenides. „Și asta nu poate fi ceea ce facem.”

Ceea ce nu se menționează explicit în rapoartele oficiale este exact acest strat suplimentar: dincolo de dosarul militar S-400, discuția reală pare să fie despre cine controlează infrastructura digitală a unui membru NATO — și ce înseamnă asta pentru securitatea tehnologică a întregii alianțe, într-un moment în care Beijingul își extinde influența economică pe multiple fronturi geopolitice simultan.

Sursă: Breitbart News (breitbart.com)