Centrele de date, beneficiarul ascuns al facturilor tale la curent

proape jumătate din costurile ultimelor patru licitații de capacitate ale operatorului de rețea american PJM Interconnection — 46% dintr-un total de 63,6 miliarde de dolari — au fost generate exclusiv de cererea centrelor de date, în timp ce facturile finale ajung, ca de obicei, la consumatorul casnic obișnuit. Cine beneficiază de infrastructura digitală și cine plătește nota de plată sunt, se pare, două categorii complet diferite de oameni.

Informația vine chiar din interiorul sistemului: Joseph Bowring, președintele Monitoring Analytics — organismul independent care monitorizează piața pentru PJM — a declarat pentru UtilityDive că centrele de date sunt responsabile pentru 6,3 miliarde de dolari, adică 38%, din cele 16,4 miliarde de dolari facturate în cea mai recentă licitație de capacitate a PJM. Extins pe ultimele patru licitații de bază, cifra urcă la 29,4 miliarde de dolari din totalul de 63,6 miliarde — aproape jumătate din toată suma. Monitoring Analytics urmează să publice analiza detaliată a celei mai recente licitații peste câteva săptămâni.

„Este o schimbare de paradigmă” — dar sistemul se preface că nu s-a schimbat nimic

Bowring nu a fost diplomat în privința modului în care PJM tratează fenomenul. „PJM continuă să acționeze de parcă ar fi business as usual”, a spus el într-un interviu, adăugând: „Trebuie să deschizi ochii și să recunoști că este cu adevărat o schimbare de paradigmă, iar refuzul de a face asta impune costuri celorlalți clienți.”

Ceea ce nu se subliniază suficient în rapoartele oficiale este că plătitorii de taxe din zona PJM — care acoperă 13 state din Mid-Atlantic și Midwest, plus Districtul Columbia — nu suportă doar costurile de capacitate legate de centrele de date existente și viitoare, ci și costuri mai mari la energie și la transport, generate tot de aceeași cerere explozivă, potrivit lui Bowring. Practic, o infrastructură construită pentru profitul câtorva giganți tehnologici ajunge să fie subvenționată discret de milioane de gospodării obișnuite.

Guvernatorii se coalizează, dar problema rămâne structurală

Prețul electricității în teritoriul PJM a devenit deja un subiect politic fierbinte. În septembrie, guvernatorii statelor din zona de acoperire a PJM au format o coaliție comună pentru a-și apăra interesele în fața operatorului de rețea — un semn că presiunea politică internă începe să crească pe măsură ce facturile explodează, iar explicațiile oficiale rămân insuficiente.

Cronologia ridică însă întrebări legitime. Pe 4 martie, giganți precum Google, Meta, Microsoft și alte companii din domeniul centrelor de date au promis, într-un eveniment găzduit chiar la Casa Albă, că vor proteja consumatorii de creșteri de preț cauzate de necesarul lor energetic și de infrastructură. Frumos pe hârtie — doar că, potrivit lui Bowring, angajamentul respectiv este practic imposibil de respectat în condițiile regulilor actuale ale PJM. Coincidență sau nu, promisiunea publică de „protecție a consumatorului” a venit exact în perioada în care datele despre impactul real al centrelor de date deveneau tot mai greu de ignorat.

Soluția propusă: o licitație separată, doar pentru hyperscaleri

„Există o singură cale prin care hyperscalerii pot face ceea ce ei înșiși recunosc că ar fi corect, și anume să organizeze o licitație separată”, a explicat Bowring. „Asta e bine pentru hyperscaleri… pentru că le permite să obțină capacitate și să fie serviți fiabil, și e bine și pentru ceilalți clienți, pentru că separă impactul generat de centrele de date.”

Concret, propunerea Monitoring Analytics — depusă luna trecută în cadrul procesului accelerat de consultare al PJM pentru o licitație de rezervă de tip backstop — sugerează ca centrele de date și alte consumatoare mari de energie să își contracteze propria producție. Pentru cele care nu își pot asigura singure generarea de energie, PJM ar trebui să organizeze licitații separate, prin contracte pe 15 ani, exact pentru a izola această cerere volatilă de restul pieței.

Incertitudinea reală: nimeni nu știe cât de mare va fi valul de cerere

PJM cumpără capacitate din timp — de regulă cu trei ani înainte — bazându-se pe propriile prognoze de cerere. Problema e că nimeni nu știe cu exactitate câtă cerere reală va veni efectiv din partea centrelor de date, ceea ce adaugă un strat serios de incertitudine peste toate estimările oficiale.

Deși PJM a încercat să-și rafineze prognozele legate de centrele de date, opoziția publică față de aceste proiecte crește constant în Statele Unite, iar unele proiecte majore au fost deja anulate, potrivit unui raport al Morningstar DBRS publicat recent. Agenția de rating avertizează direct: „Pe măsură ce statele iau în calcul noi taxe, restricții și moratorii asupra creșterii centrelor de date, opoziția tot mai accentuată a diverselor părți interesate ar putea deveni un factor material de credit, slăbind potențial calitatea creditului proiectelor de centre de date prin reducerea vizibilității dezvoltării, creșterea riscului de reglementare și punerea sub semnul întrebării a ritmului și certitudinii viitoarei expansiuni de capacitate determinate de AI.”

Ce urmează: o licitație de rezervă, negociată chiar acum

Conform propunerii Monitoring Analytics, scoaterea centrelor de date — și a incertitudinii legate de cererea lor viitoare — din licitația de bază ar garanta că plătitorii obișnuiți de taxe nu vor mai finanța capacitate de care nu au nevoie. Consiliul de administrație al PJM lucrează deja la o propunere de licitație de rezervă (backstop) dedicată centrelor de date, pe care intenționează să o depună la Comisia Federală de Reglementare a Energiei (FERC) chiar luna aceasta, astfel încât licitația să poată avea loc în septembrie.

Varianta care a strâns cel mai mult sprijin în procesul de consultare presupune ca furnizorii de utilități și alte entități care deservesc consumatori — posibil chiar centrele de date însele — să solicite PJM să achiziționeze o cantitate specifică de capacitate printr-o licitație unică. Personalul PJM a propus ca, prin această licitație unică, să fie acoperit deficitul rămas din ultima licitație de bază — aproximativ 6,8 GW.

Rămâne de văzut dacă separarea reală a costurilor va avea loc înainte ca facturile să crească și mai mult, sau dacă — așa cum se întâmplă adesea când interesele marilor jucători tehnologici se intersectează cu birocrația reglementatorilor — soluția va fi amânată suficient de mult încât consumatorul obișnuit să fi plătit deja nota înainte ca cineva să tragă linie și să facă socoteala corectă.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)