Azilele din Bihor: mâncare expirată și un sistem care a funcționat ani de zile

olnavi hrăniți cu produse expirate, angajați recrutați exclusiv din cercuri religioase penticostale și salarii plătite la negru — acesta este tabloul pe care o fostă lucrătoare îl descrie din interiorul azilelor conduse de Viorel Pașca, bărbat cercetat de DIICOT pentru exploatarea persoanelor vulnerabile aflate în îngrijirea sa. Ceea ce prezintă dosarul penal ca pe o afacere individuală ridică o întrebare pe care anchetatorii par să o ocolească: cum a funcționat acest sistem ani de zile fără ca nicio inspecție să semnaleze ceva?

O femeie disperată, o ofertă greu de refuzat

Cati — fosta angajată care a decis să vorbească — descrie cum a ajuns să lucreze pentru Pașca: divorțată, fără locuință stabilă, cu copii în întreținere. „Eram disperată”, spune ea. „Când mi-au zis că pot să iau și copiii cu mine, n-am mai stat pe gânduri.” I s-a promis o casă separată în sat, departe de bolnavi. Promisiunea nu a fost niciodată onorată. I s-a făcut viza de flotant direct pe adresa azilului — un detaliu administrativ aparent minor, dar care ridică semne de întrebare despre cât de bine pusă la punct era această rețea de recrutare a personalului vulnerabil.

Toți angajații — din același cerc

Un element pe care relatările oficiale îl tratează ca pe un simplu detaliu biografic merită privit mai atent: toți angajații lui Viorel Pașca erau, potrivit fostei lucrătoare, penticostali — „pocăiți”, în termenii ei. Apartenența la aceeași comunitate religioasă poate explica atât loialitatea față de angajator, cât și dificultatea cu care victimele sau martorii au vorbit. Comunitățile strânse funcționează adesea pe baza unor mecanisme de presiune socială informală, iar „toată lumea se temea de el”, după cum spune Cati. La Tinca, o comună din Bihor, Pașca opera și un centru pentru copii în plasament, administrat de fiul său, Sabin Pașca. Cine a verificat condițiile din acel centru și când — iată o întrebare la care răspunsurile publice lipsesc.

Ce mâncau bolnavii: untură, ceai din zahăr ars și produse expirate

Descrierea unei zile de lucru obișnuite este, în sine, un document al neglijenței sistematice. Dimineața: medicamente aduse săptămânal de o asistentă, distribuite pe căsuțe fără verificarea compatibilității cu bolile fiecărui pacient. „Poate erau și cu diabet, și cu alte probleme. Dar dacă nu le cunoșteam bolile, le dădeam la toți la fel, unsoare pe pâine”, relatează Cati. Ceaiul era preparat din zahăr ars și apă atunci când nu existau plante donate de credincioși. La prânz existau două feluri de mâncare — supe, ciorbe, piure sau pilaf cu carne — dar toate ingredientele din ladă erau expirate. Cati a aflat acest lucru de la o colegă din sat și, din acel moment, a gătit separat pentru propriii copii, cu bani din buzunarul propriu.

Plătită la negru, fără niciun contract

Pentru tot acest volum de muncă — îngrijire medicală, gătit, curățenie, băi, schimbat așternuturi — Cati primea 2.000 de lei pe lună, în mână, fără niciun document semnat. „Nu am semnat nimic cu ei, nici o hârtie”, spune ea. La începutul lui octombrie 2022, a decis să plece. Cronologia ridică întrebări: dacă angajații erau plătiți la negru și nu existau contracte, înseamnă că sistemul era construit să nu lase urme. Cine beneficia de absența oricărei evidențe oficiale? Răspunsul pare evident — dar ancheta va trebui să stabilească și cine, din exterior, a permis ca această situație să existe.

Un sistem, nu un accident

Cazul azilelor lui Viorel Pașca nu este singular în România. Îngrijirea persoanelor vulnerabile — bătrâni, bolnavi psihici, copii în plasament — reprezintă un sector în care controlul statului a fost, în mod repetat, superficial sau absent. Ceea ce nu se menționează în comunicatele oficiale ale DIICOT este că astfel de rețele nu supraviețuiesc ani de zile fără o anumită orbire instituțională — deliberată sau nu. Inspectoratele sociale, autoritățile locale, medicii de familie care scriau rețetele — toți aceștia erau, teoretic, în contact cu sistemul. Cum de nimeni nu a văzut nimic, sau dacă a văzut, de ce nu a acționat?

Sursă: Solid News (solidnews.ro)