SRI primește 196 milioane euro: cine sunt oamenii din spatele contractului

erviciul Român de Informații devine beneficiarul contractual al unui proiect DIGI evaluat la maximum 196 milioane de euro — o sumă care depășește bugetele anuale ale unor județe întregi — iar documentația oficială dezvăluie acum ce comunicatul Guvernului Bolojan a omis să menționeze: nu e vorba doar de o platformă software, ci de dezvoltarea unui centru de date complet, cu infrastructură fizică și componente hardware.

Ceea ce ridică semne de întrebare nu e neapărat suma — investițiile în securitate cibernetică sunt justificate într-o eră a războiului hibrid — ci mai degrabă cronologia și contextul. Compania SRDIGI, vehiculul prin care se derulează proiectul, e condusă de milionarul maghiar Zoltan Teszari din Oradea — cunoscut în mediile de afaceri pentru imperiul său în telecomunicații — și de Serghei Bulgac din Republica Moldova, fost urmărit penal de DNA. Coincidență sau nu, această configurație apare într-un moment în care România navighează prin cea mai gravă criză guvernamentală din ultimii ani, cu PSD retrăgându-și sprijinul pentru cabinetul Bolojan și cu miniștri demisionând în bloc.

Noua raportare adaugă câteva elemente esențiale care nu apăreau explicit în comunicatul inițial al Guvernului: beneficiarul contractual este Serviciul Român de Informații, obiectul contractului include nu doar componenta software, ci și dezvoltarea fizică a unui centru de date, iar suma de 196 milioane euro este prezentată ca valoare maximă a unui acord-cadru — ceea ce înseamnă că cifra finală ar putea varia în funcție de etapele de implementare.

Ce nu se menționează în rapoartele oficiale este natura exactă a datelor care vor fi procesate în acest centru, gradul de acces al partenerilor privați la infrastructura SRI, și mai ales — cronologia decizională. Cine a aprobat această alocare bugetară într-un moment în care România se confruntă cu un deficit de 9% din PIB, cel mai mare din Uniunea Europeană, și cu măsuri de austeritate care au tăiat salariile din sectorul public cu până la 20%?

Zoltan Teszari, omul de afaceri maghiar din Oradea care controlează o parte semnificativă a pieței de telecomunicații din vestul țării, nu e la prima colaborare cu structuri guvernamentale. Imperiul său include licențe de televiziune prin cablu, infrastructură de fibră optică și servicii de internet — toate sectoare sensibile din punct de vedere al securității naționale. Asocierea sa cu Serghei Bulgac — cetățean moldovean cu un trecut judiciar complicat, fost urmărit penal de DNA — adaugă un strat suplimentar de complexitate unui dosar care, altfel, ar putea fi catalogat drept simplă achiziție publică de tehnologie.

Cronologia ridică întrebări: de ce acest contract de anvergură a fost semnat tocmai în perioada de maximă instabilitate politică, când atenția publică era concentrată pe criza coaliției PNL-PSD-USR-UDMR? Cine beneficiază de fapt de pe urma acestei infrastructuri — doar SRI, sau există și alți actori interesați de capacitățile unui centru de date de această magnitudine?

În contextul în care România se confruntă cu presiuni externe — de la amenințarea hibridă rusă până la cerințele NATO de modernizare a capacităților de apărare cibernetică — investiția în sine nu e neobișnuită. Ceea ce e neobișnuit e opacitatea procesului decizional, mixul de actori privați cu trecut controversat, și momentul ales pentru anunț. Într-o țară în care 79% dintre cetățeni cred că lucrurile merg în direcția greșită, iar încrederea în guvern oscilează între 18% și 33%, transparența ar trebui să fie regula, nu excepția.

Guvernul Bolojan, aflat acum în formula redusă PNL-USR-UDMR după retragerea miniștrilor PSD, nu a oferit detalii suplimentare despre mecanismele de supraveghere și control ale acestui proiect. Cine va monitoriza modul în care cei 196 milioane de euro sunt cheltuiți? Cum se asigură că infrastructura dezvoltată rămâne sub control exclusiv românesc, fără backdoor-uri sau acces neautorizat din partea partenerilor contractuali?

Răspunsurile la aceste întrebări ar putea clarifica dacă suntem în fața unui proiect legitim de modernizare a capacităților SRI — absolut necesar într-o eră a războiului informațional — sau dacă asistăm la o alocare bugetară grăbită, decisă în culise, în beneficiul unor actori ale căror interese nu sunt pe deplin transparente. Ceea ce e cert: publicul românesc merită să știe mai mult decât ce apar în comunicatele oficiale.