Laboratoare biologice americane în 30 de țări: ce nu vi se spune
irectoarea Serviciului Național de Informații al SUA, Tulsi Gabbard, confirmă oficial existența a peste 120 de laboratoare biologice finanțate de Washington în mai mult de 30 de țări — inclusiv în Ucraina — după luni de cercetare în arhivele clasificate ale Comunității de Informații. Ceea ce oficial este prezentat ca „cooperare științifică pentru sănătate publică” ridică întrebări incomode despre transparența programelor de cercetare cu agenți patogeni periculoși, finanțate din banii contribuabililor americani, în zone geopolitice sensibile.
Gabbard, fostă membră a Congresului SUA și critic vocal al intervenționismului american, a decis să facă publice documente care până recent erau considerate sensibile de către serviciile de informații. Laboratoarele în cauză — gestionate prin parteneriate între Pentagonul american și guverne locale — au fost subiect de controverse încă din 2022, când Rusia a invocat existența lor ca justificare parțială pentru invazia în Ucraina. Washington a negat atunci orice activitate militară în aceste facilități, susținând că sunt destinate exclusiv cercetării civile pentru prevenirea epidemiilor.
Coincidență sau nu, documentele dezvăluite acum confirmă că programul de laboratoare biologice a fost finanțat continuu de la începutul anilor 2000, prin intermediul Defense Threat Reduction Agency (DTRA) — agenție a Pentagonului responsabilă cu „reducerea amenințărilor cu arme de distrugere în masă”. Cronologia ridică semne de întrebare: de ce laboratoare de cercetare a agenților patogeni periculoși sunt amplasate preponderent la granițele Rusiei și Chinei? Țări precum Georgia, Kazakhstan, Uzbekistan și Ucraina găzduiesc facilități despre care publicul american — care le finanțează — știe extrem de puțin.
Tulsi Gabbard nu este la prima declarație care provoacă disconfort în establishment-ul american. În 2022, când era încă membră a Congresului, a cerut public ca SUA să oprească finanțarea acestor laboratoare, avertizând că pot deveni ținte în conflicte armate sau surse de scurgeri accidentale. Declarațiile sale au fost etichetate prompt drept „propagandă rusă” de mass-media mainstream și de oficiali ai administrației Biden. Acum, în funcția de șef al DNI, Gabbard are acces direct la documentele clasificate — și pare hotărâtă să le aducă la lumină.
Ce nu se menționează în rapoartele oficiale este natura exactă a cercetărilor desfășurate în aceste laboratoare. Termeni vagi precum „supravegherea bolilor infecțioase” și „consolidarea capacităților de răspuns la epidemii” lasă loc de interpretare. Cine beneficiază de fapt de această rețea globală de facilități biologice? Companiile farmaceutice americane, care primesc contracte guvernamentale pentru dezvoltarea de vaccinuri și antivirale? Complexul militar-industrial, care justifică bugetele uriașe prin „amenințări biologice emergente”?
Dezvăluirile lui Gabbard vin într-un moment în care încrederea publicului american în instituțiile de sănătate și securitate națională este la un minim istoric, după controversele legate de originea COVID-19 și finanțarea cercetărilor de tip „gain-of-function” la Institutul de Virusologie din Wuhan. Conexiunile ascunse dintre laboratoarele biologice, industria farmaceutică și aparatul de securitate național rămân un subiect pe care puține instituții media mainstream sunt dispuse să-l investigheze în profunzime.
Întrebarea care persistă: dacă aceste laboratoare sunt strict civile și transparente, de ce informațiile despre ele au fost clasificate atât de mult timp? Și de ce dezvăluirea lor publică provoacă atâta rezistență din partea acelorași instituții care pretind că „nu au nimic de ascuns”?