Franța renunță la Palantir: suveranitate sau altceva?

remierul francez Sébastien Lecornu a anunțat marți, 16 iunie, că Direcția Generală pentru Securitate Internă (DGSI) — echivalentul francez al FBI-ului — va înlocui software-ul furnizat de gigantul american Palantir Technologies cu o alternativă dezvoltată local, ChapsVision. Oficial, decizia e prezentată drept un triumf al suveranității digitale europene. Ceea ce nu se menționează în comunicatele de presă: Palantir, fondat de Peter Thiel — apropiat al administrației Trump și figura centrală în Silicon Valley — a fost contractorul principal al serviciilor secrete franceze timp de aproape un deceniu. Cronologia ridică întrebări.

DGSI a utilizat platforma Palantir Gotham pentru analiza datelor de intelligence încă din 2016, în contextul atacurilor teroriste de la Paris și Nisa. Contractul, evaluat la zeci de milioane de euro, a permis agenției să proceseze volume masive de informații — de la supraveghere telefonică la metadata rețelelor sociale. Acum, după ani de dependență tehnologică de o companie americană cu legături strânse la Pentagonul și CIA, Parisul anunță că „revine acasă”. ChapsVision, compania aleasă să preia ștafeta, e mai puțin cunoscută publicului larg, dar nu e o startup obscură: are contracte cu ministerele franceze de apărare și finanțe și e considerată un „campion național” în domeniul software-ului de securitate.

Lecornu a subliniat că tranziția va fi finalizată până în 2027 și că „datele sensibile ale cetățenilor francezi nu vor mai tranzita prin servere controlate de entități străine”. Declarația sună reconfortant, dar ceea ce nu se spune e că Palantir nu stochează datele clienților pe servere proprii — software-ul rulează pe infrastructura clientului. Deci, despre ce „control străin” vorbim exact? Coincidență sau nu, anunțul vine la scurt timp după ce Comisia Europeană a lansat o investigație preliminară privind contractele de achiziții publice ale statelor membre cu furnizori americani de tehnologie — investigație care vizează tocmai acordurile cu Palantir din Franța, Germania și Olanda.

Cine beneficiază? Pe termen scurt, ChapsVision — care va primi un contract estimat la 50-70 milioane euro. Pe termen lung, răspunsul e mai complex. Dacă UE reușește să construiască un ecosistem de intelligence tech independent de Silicon Valley, câștigă autonomie strategică. Dacă nu, riscă să rămână cu instrumente mai puțin performante decât cele americane, în timp ce amenințările — de la terorism la spionaj cibernetic — nu așteaptă ca Europa să-și rezolve dilema suveranității digitale. Între timp, Peter Thiel și Palantir nu par prea îngrijorați: compania tocmai a semnat un contract de 480 milioane dolari cu Pentagonul pentru dezvoltarea sistemelor AI de luptă. Franța poate pleca, dar clientela globală a Palantir e mai solidă ca niciodată.

Contextul mai larg: decizia Franței se înscrie într-o tendință europeană de „decuplare controlată” de tehnologia americană. Germania evaluează alternative la Microsoft pentru administrația publică, Italia discută despre cloud suveran, iar Bruxelles-ul vorbește din ce în ce mai des despre „autonomie strategică digitală”. Dar între declarații și realitate e o prăpastie: Europa produce doar 4% din semiconductorii mondiali, nu are un gigant tech de talie Google sau Amazon, și depinde masiv de infrastructura digitală americană. Întrebarea pe care nimeni nu o pune cu voce tare: dacă mâine SUA decide să „închidă robinetul” — fie din motive geopolitice, fie comerciale — cât de pregătită e Europa să funcționeze singură? Răspunsul, deocamdată, nu e liniștitor.