Drona de la Galați: ce nu spune raportul oficial despre Geran-2
icușor Dan a publicat vineri concluziile raportului tehnic privind drona prăbușită la Galați, confirmând că este vorba de o dronă Geran-2 de fabricație rusească — însă ceea ce lipsește din comunicatul oficial este contextul mai larg: cronologia atacurilor cu drone în zona Dunării și întrebarea la care nimeni nu răspunde public — de ce sistemele de apărare antiaeriană nu au intervenit înainte ca drona să ajungă deasupra unui oraș de peste 200.000 de locuitori.
Președintele României a anunțat că specialiștii statului român au stabilit „fără dubiu” originea dronei pe baza probelor tehnice recuperate de la locul impactului. Printre elementele decisive: inscripții în caractere chirilice identificate pe fragmentele metalice și similitudini structurale cu alte drone Geran-2 căzute anterior pe teritoriul României. Raportul tehnic, finalizat în mai puțin de 24 de ore de la incident, conține și fotografii cu componentele recuperate — imagini pe care Nicușor Dan le-a făcut publice pe rețelele de socializare.
Drona Geran-2 este varianta rusească a modelului iranian Shahed-136, utilizată intens în atacurile asupra infrastructurii energetice ucrainene din toamna lui 2022 încoace. Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale este că România a înregistrat deja peste 30 de incidente similare de la începutul războiului din Ucraina — drone sau fragmente de drone căzute pe teritoriul național, majoritatea în județele de la granița cu Ucraina: Tulcea, Constanța, Galați. Coincidență sau nu, incidentele se înmulțesc în perioade de escaladare a conflictului regional — și tocmai ne aflăm într-una dintre ele, odată cu expirarea armistițiului Iran-SUA-Israel pe 22 aprilie 2026.
Cronologia ridică întrebări: drona a fost detectată joi noapte, dar nu există informații publice despre momentul exact al intrării în spațiul aerian românesc, nici despre motivul pentru care nu a fost interceptată. România dispune de sisteme Patriot furnizate de SUA și de avioane F-16 operaționale — iar baza NATO de la Kogălniceanu, cea mai mare din Europa, se află la mai puțin de 100 km de Galați. Cine a decis că drona nu reprezintă o amenințare suficient de mare pentru a fi doborâtă înainte de a ajunge deasupra zonei rezidențiale? Și mai important: cine beneficiază de menținerea unei stări de alertă continuă, fără escaladare militară directă?
Nicușor Dan a subliniat că incidentul confirmă „vulnerabilitatea spațiului aerian românesc” și a cerut „investiții urgente în capacități de apărare”. Declarația vine în contextul în care România a ajuns la un deficit bugetar de 9,3% din PIB în 2024 — cel mai mare din Uniunea Europeană — și sub presiune din partea Bruxelles-ului pentru reduceri drastice de cheltuieli. Paradoxul: pe de o parte, austeritate; pe de alta, presiuni pentru creșterea cheltuielilor militare către 2,5-3% din PIB. Cine finanțează diferența?
Fragmentele dronei au fost preluate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care a deschis dosar penal in rem pentru „distrugere din culpă”. Anchetatorii verifică dacă există și alte componente nerecuperate și dacă incidentul poate fi calificat drept „atac” sau „accident colateral”. Distincția nu este minoră: un atac direct ar activa Articolul 5 NATO — obligația de apărare colectivă. Un „accident” permite menținerea status quo-ului diplomatic cu Moscova, care oricum nu recunoaște oficial utilizarea dronelor Geran-2 deasupra teritoriului românesc.
Ceea ce rămâne nespus în comunicatul oficial: România se află într-o zonă gri — suficient de aproape de conflict pentru a justifica militarizarea accelerată, dar suficient de departe pentru a evita implicarea directă. O poziție convenabilă pentru unii actori regionali, mai puțin pentru cei 19 milioane de români care trăiesc sub această incertitudine.