Iran finalizează controlul Strâmtorii Hormuz. Trump amenință, dar…

n timp ce Washington anunță victorios un „acord finalizat” cu Teheranul, presa de stat iraniană Tasnim confirmă că blocada navală americană rămâne în vigoare — ceea ce ridică semne de întrebare despre ce s-a negociat de fapt și cine controlează narativa. Coincidență sau nu, în aceeași perioadă parlamentul iranian finalizează un proiect de lege care ar pune sub autoritatea Teheranului gestionarea Strâmtorii Hormuz — arteria energetică prin care trece aproximativ 20% din petrolul mondial.

Conform Bloomberg, deputatul iranian Alireza Salimi a declarat că legislația este pe cale să devină lege, fără a oferi un calendar precis pentru vot. Salimi a subliniat că „doar Iranul și Omanul pot decide asupra gestionării Strâmtorii Hormuz”, adăugând că „partea omaneză a dat aprobarea preliminară” planului Teheranului. Mai mult, parlamentarul iranian a afirmat că „Strâmtoarea Hormuz este mai importantă și mai valoroasă pentru Republica Islamică Iran decât zeci de bombe nucleare” — o declarație care pune în perspectivă prioritățile strategice reale ale regimului.

Proiectul de lege acoperă securitatea maritimă, colectarea de taxe de navigație și pentru poluarea mediului, precum și crearea unui fond regional de dezvoltare — măsuri pe care criticii le-au etichetat drept un „tarif de trecere” deghizat. Legislația urmează să fie examinată de Consiliul Gardienilor, organul responsabil cu validarea tuturor legilor înainte de intrarea în vigoare.

Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale este cronologia sugestivă: negocierile SUA-Iran pentru prelungirea armistițiului cu 60 de zile coincid cu finalizarea acestui proiect legislativ iranian. Cine beneficiază de fapt? Dacă Teheranul obține controlul de facto asupra Hormuz — chiar și sub forma unor „taxe de mediu” — va dispune de o pârghie economică și militară fără precedent asupra economiei globale.

Președintele Trump a avertizat dur împotriva tentativelor Iranului și Omanului de a prelua controlul strâmtorii. Într-o ședință de cabinet televizată miercuri, Trump a declarat: „Strâmtoarea trebuie să fie deschisă pentru toată lumea; sunt ape internaționale. O vom supraveghea, dar nimeni nu o va controla. Asta face parte din negocierea pe care o avem.” Continuând, președintele american a adăugat: „Omanul se va comporta ca toți ceilalți, sau va trebui să-i aruncăm în aer. Ei înțeleg asta. Vor fi în regulă.”

Răspunsul Teheranului? Solidaritate publică cu Omanul. Purtătorul de cuvânt al Ministerului iranian de Externe, Esmail Baghaei, a declarat că Iranul va sprijini țara din Golf — separată de Iran prin Strâmtoarea Hormuz — împotriva amenințărilor americane, conform Reuters. Ironia situației este că Omanul a fost timp de decenii un aliat al Washingtonului, fiind adesea numit „Elveția Orientului Mijlociu” pentru rolul său diplomatic și de mediere în disputele regionale.

Cu toate acestea, secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, a criticat dur Omanul, declarând joi pe X: „Guvernul Statelor Unite nu va tolera niciun efort de a impune un sistem de tarife în Strâmtoarea Hormuz. Omanul, în special, ar trebui să știe că Trezoreria SUA va viza agresiv orice actori implicați — direct sau indirect — în facilitarea tarifelor pentru Strâmtoare, iar orice parteneri dispuși vor fi penalizați.” Bessent a adăugat: „Toate națiunile ar trebui să respingă categoric orice eforturi ale Iranului de a perturba fluxul liber al comerțului. Zilele în care Teheranul terorizează regiunea și lumea s-au încheiat.”

Conexiunea ascunsă? Omanul — aliat tradițional american — devine brusc ținta amenințărilor din Washington exact când colaborează cu Teheranul pe gestionarea Hormuz. Întrebarea pe care nimeni nu o pune oficial: de ce SUA nu a anticipat această mișcare legislativă iraniană înainte de a anunța „progrese” în negocieri? Și ce alte concesii strategice au fost făcute în schimbul unei pauze temporare de 60 de zile?

Presa de stat iraniană Nour News confirmă că proiectul de lege a fost finalizat și va fi supus votului în curând. În paralel, restricțiile navale americane în Strâmtoarea Hormuz rămân în vigoare — ceea ce sugerează că elementele cheie ale „înțelegerii” SUA-Iran nu sunt deloc finalizate, contrar declarațiilor oficiale. Situația indică faptul că acordul mai larg nu a fost încă semnat, iar ambele părți continuă să maneveze pentru poziții strategice.

Ceea ce rămâne cert: controlul Strâmtorii Hormuz nu este o chestiune de navigație — este o chestiune de supraviețuire economică globală. Și cineva, undeva, a decis că publicul nu trebuie să știe cine va deține de fapt cheia acestei artere vitale.