
Drona de la Constanța: ce a tăcut MAE român după ce Grecia a forțat scuze de la Kiev
n timp ce România tace diplomatic după ce fragmente de dronă au fost găsite în apele teritoriale de la Constanța și Galați, Grecia a reacționat cu o fermitate care ridică semne de întrebare: după detectarea unei nave de suprafață fără echipaj ucrainene în apele Lefkada, ministrul de Externe elen nu doar că a cerut explicații oficiale de la Kiev — a alertat imediat NATO și Uniunea Europeană, forțând scuze publice din partea Ucrainei.
Diferența de abordare devine și mai evidentă când privim cronologia: Grecia a activat toate canalele diplomatice, inclusiv mecanismele de securitate colectivă ale Alianței Nord-Atlantice și ale UE. Răspunsul românesc? Tăcere publică, anchete interne fără concluzii comunicate, și o absență aproape totală a ministrului de Externe, Oana Țoiu, din spațiul public pe această temă — ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale de la București.
Potrivit informațiilor publicate de Cotidianul HD, care citează surse diplomatice elene, ministrul Afacerilor Externe al Greciei a luat măsuri imediate după primirea constatărilor oficiale ale anchetei privind nava fără echipaj detectată în apele sale: notificare formală către Kiev, sesizare NATO, informare UE, și cerere de garanții că incidentul nu se va repeta. Ucraina a fost nevoită să prezinte scuze oficiale și să dea asigurări că astfel de situații vor fi evitate în viitor.
Coincidență sau nu, România — stat frontieră NATO cu Ucraina, cu o zonă economică exclusivă în Marea Neagră unde operează atât flota rusă cât și dronele ucrainene — a ales o cale mult mai discretă. Deși incidentele de la Constanța și Galați au fost confirmate, nu există nicio declarație publică a MAE român care să solicite clarificări de la Kiev, nicio alertare oficială a partenerilor NATO, nicio cerere de garanții. Cine beneficiază de această tăcere diplomatică?
Contextul geopolitic nu poate fi ignorat: România găzduiește baza NATO Kogălniceanu, cea mai mare din Europa de Est, și este partener strategic al Ucrainei în războiul cu Rusia. Dar această proximitate politică nu explică de ce un stat suveran renunță să-și apere prerogativele în propriile ape teritoriale — mai ales când un aliat din aceeași alianță, Grecia, demonstrează că există instrumente diplomatice clare pentru astfel de situații.
Cronologia ridică întrebări suplimentare: de ce ministrul Oana Țoiu, altfel activă pe dosare externe, nu a făcut nicio declarație publică despre incidentele cu dronele? De ce MAE București nu a urmat protocolul grecesc — notificare, alertare, cerere de garanții? Și mai ales: ce anume se ascunde în spatele acestei tăceri prelungite, într-un moment în care securitatea Mării Negre devine un subiect tot mai sensibil pentru întreaga regiune?
Faptele rămân: Grecia a obținut scuze oficiale de la Ucraina. România nu a cerut nimic public. Diferența de tratament diplomatic nu este doar o chestiune de stil — este o chestiune de suveranitate.