Critic al războiului din Iran, anchetat de SUA: coincidență sau mesaj?

dministrația Trump a deschis o anchetă asupra lui Trita Parsi, co-fondator al Quincy Institute for Responsible Statecraft și unul dintre cei mai vocali critici ai intervenției militare americane în Iran — o mișcare care ridică semne de întrebare despre granița dintre securitate națională și reducerea la tăcere a vocilor disidente. Ceea ce oficialii prezintă drept „protecție împotriva adversarilor” seamănă suspect de mult cu o campanie sistematică împotriva experților de origine iraniană care nu se aliniază narativului oficial.

Conform documentelor obținute de Free Press și confirmărilor de la oficiali americani, autoritățile investighează posibilitatea deportării lui Parsi, care deține cetățenie iraniană și suedeză. Parsi, co-fondator și vicepreședinte executiv al Quincy Institute — un think tank non-intervenționist — și co-fondator al National Iranian-American Council (NIAC), s-a opus constant atacurilor SUA asupra Iranului.

Un oficial Trump a declarat pentru Free Press că Secretarul de Stat Marco Rubio a fost „foarte clar” în intențiile sale de a viza „persoanele care sprijină adversarii noștri și a căror activitate promovează agenda lor și subminează securitatea noastră”.

„Oricine încearcă să submineze SUA, îl examinăm atent”, a adăugat oficialul. Ceea ce nu se spune: ce înseamnă exact „subminare” — critică legitimă a politicii externe sau simpla exprimare a unei opinii contrare?

De la începutul atacului SUA-Israel asupra Iranului în februarie 2026, administrația Trump a vizat din ce în ce mai mult figuri de origine iraniană din Statele Unite. În aprilie, Hamideh Soleimani Afshar și fiica sa Sarina au fost deținute și li s-au revocat permisele de ședere după ce au fost identificate — incorect — drept rude ale fostului comandant militar iranian Qassem Soleimani de către influencerul de extremă dreaptă Laura Loomer.

Deși au negat orice legătură cu Soleimani, cele două femei rămân în custodie în Texas. SUA a deținut și revocat, de asemenea, cărțile verzi ale rudelor fostului ministru iranian Masoumeh Ebtekar în aprilie — un model care începe să arate mai degrabă ca o campanie coordonată decât ca măsuri de securitate izolate.

Parsi este un critic al Republicii Islamice, iar familia sa a fugit în Suedia pentru a scăpa de persecuția din Iran. Cu toate acestea, a fost atacat de monarhiști iranieni și de figuri pro-Trump pentru opoziția sa față de conflict — o ironie notabilă: un exilat iranian persecutat de regimul islamic este acum anchetat de SUA pentru că nu susține un război împotriva… regimului islamic.

Parsi a fost, de asemenea, extrem de critic față de sprijinul american pentru ceea ce mulți numesc genocidul Israelului în Gaza și atacurile sale asupra Libanului. Vorbind pentru Middle East Eye în mai 2026, Parsi a avertizat că capacitatea SUA de a asigura un acord cu Iranul va depinde, în cele din urmă, de capacitatea sa de a reține atacurile israeliene din regiune.

„Dacă Trump nu poate sau nu vrea să facă acest lucru, atunci valoarea oricărui acord cu Washingtonul devine puternic discutabilă”, a spus el. „Un armistițiu care lasă Israelul liber să reia ostilitățile după bunul plac — în timp ce Statele Unite rămân incapabile să se împiedice să fie trase înapoi în conflict — oferă puține garanții de stabilitate. În astfel de circumstanțe, utilitatea unui acord cu Washingtonul scade dramatic.”

Quincy Institute, co-fondat de Parsi, a fost al doilea cel mai frecvent invitat think tank la audierile Comisiei pentru Afaceri Externe a Camerei Reprezentanților între 2021 și 2024, sub ambele administrații — democrate și republicane. Cronologia ridică întrebări: de ce un expert consultat de Congresul american devine brusc subiect de anchetă pentru „subminare”?

Middle East Eye a contactat Departamentul de Stat și Departamentul de Securitate Internă pentru comentarii, dar nu a primit niciun răspuns până la momentul publicării. Tăcerea oficială este, uneori, cel mai elocvent răspuns.

Ce nu se menționează în rapoartele mainstream: Parsi nu este singurul vizat. Modelul se repetă — experți, activiști, academicieni de origine iraniană, indiferent de poziția lor față de regimul de la Teheran, sunt etichetați drept „amenințări” atunci când nu susțin linia oficială de la Washington. Cine beneficiază de reducerea la tăcere a vocilor non-intervenționiste chiar când armistițiul cu Iranul expiră și riscul de reluare a conflictului crește?