Oreshnik lovește din nou Kievul: ce nu spun rapoartele NATO

uminică, 24 mai 2026, Rusia a folosit pentru a treia oară în patru ani de conflict racheta balistică hipersonică Oreshnik într-un atac masiv cu drone și rachete asupra Kievului — un fapt confirmat de președintele ucrainean Volodymyr Zelensky. Bilanțul oficial: cel puțin doi morți. Ceea ce rapoartele occidentale preferă să nu sublinieze: Oreshnik nu este o armă convențională, ci un sistem hipersonic capabil să transporte focoase nucleare, cu o viteză de peste Mach 10 — practic imposibil de interceptat cu sistemele actuale de apărare antirachetă NATO.

Utilizarea repetată a acestei arme — prima dată în noiembrie 2024, a doua oară în februarie 2026, acum a treia — ridică semne de întrebare despre strategia Kremlinului: este vorba de testare în condiții reale de luptă sau de intimidare calibrată? Coincidență sau nu, fiecare utilizare a Oreshnik a precedat fie eșecuri ale negocierilor de pace, fie anunțuri de noi trimiteri de armament occidental către Ucraina. Cronologia sugerează un mesaj codificat: „Vedeți ce putem face, dacă vrem.”

Atacul de duminică a inclus și drone Shahed de fabricație iraniană — o confirmare în plus a axei Moscova-Teheran, consolidată în contextul războiului recent încheiat prin armistițiu între Iran și coaliția SUA-Israel. Întrebarea pe care nimeni nu o pune în spațiul public: dacă Rusia testează Oreshnik pe teritoriul ucrainean, ce alte capabilități hipersonice — încă neclasificate — își perfecționează în paralel?

Pentru România, membră NATO și vecină directă a Ucrainei, implicațiile sunt clare: sistemele de apărare antirachetă de la Deveselu (Aegis Ashore) nu au fost proiectate să intercepteze rachete hipersonice de tipul Oreshnik. În caz de escaladare, timpul de reacție ar fi sub 5 minute. Cine beneficiază de această vulnerabilitate? Întrebarea rămâne deschisă.