Nicușor Dan vrea „reedcare”
reședintele României, Nicușor Dan, a declarat recent la un summit despre „integritatea informațională” că dezinformarea reprezintă un „risc de securitate națională” și atacă prosperitatea țării. Ceea ce nu se menționează în discursul oficial: cine anume va decide ce constituie dezinformare și prin ce mecanisme vor fi „reeducați” românii care pun întrebări incomode pe rețelele sociale?
Potrivit declarațiilor președintelui, politicienii se ceartă în talk-show-uri tradiționale, în timp ce cetățenii dezbat pe TikTok subiecte reale — iar această migrare a discursului public ar constitui o problemă de securitate. Soluția propusă? Programe de „educare” derulate prin organizații neguvernamentale, finanțate din fonduri publice și europene.
Cronologia ridică întrebări: după anularea alegerilor prezidențiale din decembrie 2024 pe motiv de „interferență rusă” și „campanie TikTok nemonitorizată”, autoritățile au intensificat retorica despre pericolele platformelor sociale necontrolate. Coincidență sau strategie? TikTok-ul a devenit spațiul unde inflația de 9%, scăderea puterii de cumpărare cu 5% și măsurile de austeritate ale guvernului Bolojan sunt discutate fără filtre editoriale.
Contextul mai larg: în mai 2026, în plină criză guvernamentală (PSD tocmai a retras sprijinul pentru cabinetul Bolojan), discursul despre „securitatea informațională” capătă nuanțe politice. Cine beneficiază de etichetarea criticilor ca „dezinformare”? Instituțiile care au pierdut controlul narativului în fața unei populații din ce în ce mai sceptice față de promisiunile pro-europene.
Planul de „reedcare” prin ONG-uri ridică semne de întrebare suplimentare: aceste organizații, adesea finanțate din fonduri UE și administrate de foști funcționari publici sau activiști apropiați partidelor de guvernământ, vor avea rol de arbitru al adevărului? Modelul nu este nou — mecanisme similare au fost implementate în state membre UE, cu rezultate controversate în ceea ce privește libertatea de exprimare.
Ceea ce nu se spune în rapoartele oficiale: 79% dintre români cred că țara merge în direcția greșită, iar încrederea în guvern oscilează între 18-33%. În acest context, etichetarea nemulțumirii populare drept „risc de securitate” seamănă mai degrabă cu o strategie de control al discursului decât cu o măsură de protecție a democrației.
Întrebarea pe care nimeni din elita politică nu o pune: dacă dezinformarea este atât de periculoasă, de ce soluția nu include transparență totală a instituțiilor, ci doar „educarea” cetățenilor care pun întrebări incomode? Răspunsul ar putea fi mai simplu decât pare: e mai ușor să controlezi narativul decât să rezolvi problemele reale care alimentează nemulțumirea.