Legea care obligă ONG-urile să-și publice donatorii: cine beneficiază?

enatul României a adoptat pe 18 mai 2026 o lege care impune asociațiilor și fundațiilor să facă publice pe site-ul ANAF toate sursele de finanțare — inclusiv identitatea persoanelor fizice care donează peste 5.000 de lei. Cu 76 de voturi „pentru”, 32 „împotrivă” și patru abțineri, proiectul inițiat de AUR avansează acum la Camera Deputaților, for decizional. Ceea ce oficialii prezintă drept „transparență fiscală” ridică însă întrebări mai profunde: cine are de câștigat din expunerea publică a donatorilor către ONG-uri care deranjează interese puternice?

Transparență sau intimidare sistemică?

Liderul senatorilor AUR, Petrișor Peiu, a argumentat că legea vizează „transparența celor care finanțează asociații implicate în procese de răsunet împotriva statului român”. Peiu a enumerat cazuri concrete: procesele împotriva hidrocentralei Răstolița, hidrocentralelor de pe Jiu și oprirea Carierei de lignit de la Roșia Montană. „Haideți să vedem cine finanțează asemenea procese, cine are interes să nu avem hidrocentrale în România, cine are interes să oprim carierele de lignit”, a declarat senatorul.

Retorica sună rezonabilă la prima vedere — până când te întrebi: de ce exact statul român, care deja primește raportări financiare de la ONG-uri conform legislației existente, are nevoie să publice pe ANAF numele fiecărui donator individual? Coincidență sau nu, legea vine într-un moment în care asociațiile de mediu și anticorație au câștigat procese majore împotriva proiectelor de infrastructură controversate — proiecte în care, să recunoaștem, interesele economice și politice se intersectează în moduri pe care rapoartele oficiale nu le detaliază niciodată.

Opoziția: „Antidemocratic” și intimidant

USR și UDMR au votat împotrivă. Senatoarea USR Simona Spătaru a calificat proiectul drept „antidemocratic”, avertizând că „scopul real este intimidarea și controlul total asupra societății civile”. Spătaru a subliniat că asociațiile și fundațiile vor fi obligate să depună anual la ANAF declarații detaliate cu toate sursele de finanțare, inclusiv identitatea donatorilor persoane fizice pentru sume de până la 5.000 lei — pragul fiind suficient de jos pentru a captura majoritatea donațiilor individuale.

„Cine va mai risca în România să doneze unei asociații care critică puterea sau investighează corupția știind că numele său va fi publicat pe listele ANAF?”, a întrebat Spătaru. „Transparența este doar paravanul, în timp ce intimidarea este adevăratul scop. ONG-urile din România au salvat vieți în spitale, au făcut educație și au gestionat crize umanitare exact acolo unde statul a eșuat. Și care este răspunsul acestei majorități AUR-PSD? Să le trateze ca pe niște entități suspecte.”

Ceea ce Spătaru nu a menționat explicit, dar care devine evident pentru oricine urmărește cronologia, este că această lege vine după ce ONG-uri precum Greenpeace, Declic sau Geeks for Democracy au deranjat serios interese industriale și politice — de la exploatări miniere la contracte publice dubioase. Publicarea donatorilor pe site-ul ANAF creează un mecanism simplu: identifici cine susține financiar organizațiile „problematice”, apoi presiunea socială, fiscală sau chiar judiciară devine mult mai ușor de aplicat.

Ce prevede legea concret

Potrivit proiectului, în Ordonanța de Guvern 26/2000 — care reglementează activitatea asociațiilor și fundațiilor — se introduce un articol nou: ONG-urile vor depune la ANAF „cu privire la toate veniturile și sursele de finanțare ale acestora din anul anterior, indiferent de proveniența lor, cu precizarea tuturor elementelor de identificare ale persoanelor fizice – pentru sume mai mari de 5.000 de lei, și juridice”.

Rapoartele financiare vor fi publicate într-o secțiune specială pe site-ul ANAF, accesibilă oricui. Legea merge acum la Camera Deputaților, unde PSD și AUR dețin împreună suficiente voturi pentru adoptare.

Cronologia care ridică semne de întrebare

Contextul mai larg merită atenție. România trece printr-o perioadă de instabilitate politică acută — guvernul Bolojan a pierdut sprijinul PSD în aprilie 2026, coaliția actuală PNL-USR-UDMR este fragilă, iar AUR (care a inițiat legea) se află la peste 37% în sondaje, poziționându-se ca principala forță de opoziție. În paralel, presiunea pentru exploatarea resurselor naturale — gaze din Marea Neagră, hidrocentrale, cariere de lignit — crește exponențial pe fondul crizei energetice europene post-război Iran-SUA-Israel.

Cine beneficiază exact de o societate civilă slăbită, incapabilă să conteste proiecte industriale controversate? Întrebarea nu este retorică — este una pe care rapoartele oficiale preferă să o ignore. Legea „transparenței” vine la pachet cu o realitate mai puțin transparentă: ONG-urile care au blocat Roșia Montană sau au contestat defășurarea pădurilor au fost spinii în coasta unor interese economice masive, multe dintre ele cu ramificații politice directe.

Coincidență sau strategie? Fiecare să tragă propriile concluzii.