Familia regală din Abu Dhabi, abonată la subvențiile UE din România

este 71 de milioane de euro din fonduri europene destinate agriculturii românești au ajuns în ultimii ani la filiale controlate de familia regală Al Nahyan din Emiratele Arabe Unite — bani publici europeni care subvenționează producția de cereale și furaje exportate apoi în țările Golfului. O anchetă transnaționată realizată de organizația jurnalistică DeSmog aruncă lumină asupra unui mecanism legal, dar puțin discutat public: cum ferme deținute de monarhii din Golf transformă subvențiile agricole ale UE în profit privat, în timp ce contribuabilii europeni finanțează lanțuri de aprovizionare destinate pieței din Orientul Mijlociu.

Ceea ce nu apare în rapoartele oficiale este întrebarea fundamentală: de ce fondurile europene, concepute teoretic pentru a susține fermierii locali și securitatea alimentară a UE, ajung să finanțeze operațiuni controlate de una dintre cele mai bogate familii regale din lume? Familia Al Nahyan, care conduce Abu Dhabi și deține averi estimate la sute de miliarde de dolari, operează prin structuri corporative complexe în România — țară membră UE cu cele mai mari suprafețe arabile disponibile din regiune.

Conform investigației DeSmog, filialele Al Nahyan au accesat subvenții europene prin intermediul fermelor pe care le dețin în România, cultivând produse agricole care nu rămân pe piața europeană, ci sunt exportate în Emirate și alte state din Golf. Mecanismul este perfect legal: orice companie care cultivă pământ în UE poate accesa fonduri PAC (Politica Agricolă Comună), indiferent de naționalitatea proprietarilor sau de destinația finală a produselor.

Coincidență sau nu, România a devenit în ultimul deceniu o țintă preferată pentru investitorii din Golf interesați de agricultură la scară industrială — terenuri ieftine, forță de muncă accesibilă, acces direct la subvenții europene. În contextul în care Emiratele Arabe Unite importă peste 80% din alimentele consumate și caută securitate alimentară pe termen lung, achiziția de terenuri agricole în Europa de Est devine o strategie geopolitică, nu doar o afacere.

Cronologia ridică întrebări: în timp ce fermierii români se plâng de birocrație excesivă și întârzieri la plata subvențiilor, operatorii străini cu structuri juridice sofisticate par să navigheze sistemul cu mult mai multă eficiență. Cine beneficiază cu adevărat de pe urma Politicii Agricole Comune — micii fermieri europeni sau conglomeratele internaționale cu acces la avocați și consultanți fiscali?

Investigația DeSmog nu acoperă doar România, ci un fenomen mai larg: familii regale și fonduri suverane din Golf au achiziționat sute de mii de hectare în Europa de Est (România, Bulgaria, Ucraina înainte de război), transformând granarul Europei într-o anexă agricolă a securității alimentare din Peninsula Arabică. Ceea ce oficialii europeni prezintă drept „investiții străine directe benefice” ascunde o realitate mai complexă: transferul sistematic de resurse publice europene către elite din afara UE, pe fondul unei dependențe crescânde a Europei de lanțuri globale de aprovizionare controlate de actori non-europeni.

Familia Al Nahyan nu a comentat public investigația DeSmog. Comisia Europeană susține că subvențiile PAC sunt alocate în baza criteriilor tehnice, nu a naționalității beneficiarilor — un răspuns care evită întrebarea de fond: ar trebui banii contribuabililor europeni să finanțeze securitatea alimentară a monarhiilor din Golf?