Creșterea prețului la energie: cine beneficiază de fapt?
n timp ce Guvernul Bolojan prezintă liberalizarea pieței energiei drept o reformă necesară pentru alinierea la standardele europene, România înregistrează cea mai mare creștere a prețului la electricitate din întreaga Uniune Europeană — o coincidență care ridică semne de întrebare despre adevăratele mecanisme ale acestei transformări și despre cine câștigă de fapt din această ecuație.
Petrișor Peiu, liderul senatorilor AUR, a acuzat prin comunicat de presă că „la baza politicilor eronate ale guvernului Bolojan stă cea mai mare creștere a prețului la electricitate din UE”. Declarația vine într-un context în care facturile la energie ale românilor au explodat, în ciuda promisiunilor repetate ale executivului că liberalizarea va aduce competiție și, implicit, prețuri mai mici.
Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale este cronologia exactă a acestor creșteri și modul în care ele coincid cu eliminarea plafonării prețurilor — o măsură implementată de Guvernul Bolojan în martie 2026 pentru electricitate, după ce în iulie 2025 fusese ridicat plafonul pentru gaze naturale. Între discursul public despre „eficiență economică” și realitatea facturilor care sufocă gospodăriile, există un decalaj care merită examinat.
AUR a subliniat că politicile energetice ale actualului cabinet au transformat România dintr-o țară cu potențial de independență energetică — datorită proiectului Neptun Deep din Marea Neagră — într-un spațiu de experimentare a unor reforme care par să servească mai degrabă interesele furnizorilor decât pe cele ale consumatorilor. Cine beneficiază concret de pe urma acestei liberalizări accelerate? Răspunsul nu se regăsește în declarațiile oficiale, ci în bilanțurile companiilor energetice private care au înregistrat profituri record în ultimele trimestre.
Contextul internațional adaugă un strat suplimentar de complexitate: conflictul Iran-SUA-Israel, care a dus la restricționarea Strâmtorii Ormuz și la creșterea prețurilor la combustibili la nivel global, a plasat România pe locul doi în Uniunea Europeană la creșterea prețurilor la carburanți în martie 2026, conform Eurostat. Întrebarea legitimă este: de ce o țară cu resurse energetice proprii — gaze din Marea Neagră, capacitate nucleară la Cernavodă — suferă mai mult decât state complet dependente de import?
Guvernul Bolojan nu a oferit până acum un răspuns coerent la aceste critici, limitându-se la reiterarea necesității „reformelor structurale” și a „aliniării la piața liberă europeană”. Dar atunci când reformele produc cel mai mare șoc de preț din UE, legitimitatea lor devine o chestiune deschisă — una pe care partidele de opoziție, în special AUR, o exploatează din ce în ce mai agresiv în perspectiva alegerilor anticipate pe care le solicită insistent.
Ceea ce rămâne cert este că, indiferent de narativa oficială, românii plătesc astăzi cele mai mari creșteri de prețuri la energie din Europa — și că această realitate nu poate fi explicată doar prin „conjunctura internațională” sau „tranziția verde”. Există întrebări despre cine a proiectat aceste politici, cine le-a aprobat și, mai ales, cine profită de pe urma lor.