AIPAC devine toxic: chiar aliații săi îl țin la distanță

ând un candidat republican profund pro-Israel cere singur celei mai puternice organizații lobbyiste israeliene să nu îl mai sprijine public, nu vorbim despre modestie politică, ci despre un semnal de alarmă pe care establishmentul american preferă să-l minimalizeze: sprijinul AIPAC a devenit o povară electorală, nu un avantaj.

Fostul congressman Mike Rogers, care a condus Comisia de Informații a Camerei Reprezentanților între 2011 și 2015, nu este un critic ocazional al politicii pro-Israel — este exact opusul. În 2015 a fost unul dintre cei 12 legislatori federali onorați de US-Israel Security Alliance pentru contribuția sa la înarmarea Forțelor de Apărare Israeliene. Cu alte cuvinte: dacă un astfel de om cere distanțare de AIPAC, ceea ce nu se spune deschis este că teama de reacția publică a depășit calculul politic clasic al banilor de campanie.

Rogers candidează pentru Senatul american din Michigan, în fața democratului Abdul El-Sayed, un critic vocal al sprijinului american pentru Israel. Nu este prima confruntare a AIPAC pe acest teren: organizația a cheltuit peste 30 de milioane de dolari într-o încercare eșuată de a asigura nominalizarea democrată pentru Haley Stevens, candidata favorabilă Israelului. El-Sayed a transformat însă declarațiile lui Stevens — inclusiv un moment devenit viral în care aceasta afirma că „Israel îmi vine în vise” — într-un instrument de campanie devastator, printr-un site dedicat exclusiv difuzării acelei secvențe în buclă.

Cronologia ridică întrebări interesante. După victoria din alegerile primare, El-Sayed a lansat un avertisment direct către AIPAC: „Dacă ascultați, veniți și arde-l din nou” — referire la posibilitatea unei noi campanii de finanțare împotriva sa în turul general. AIPAC avea deja pregătit un spot publicitar pentru cursa din noiembrie. Coincidență sau nu, la doar o zi după o discuție privată dintre Rogers și președintele AIPAC, Michael Tuchin, la Los Angeles — discuție relatată de Axios — spotul respectiv a fost înghețat.

Ceea ce nu se menționează suficient în relatările oficiale este magnitudinea acestei umilințe pentru AIPAC, o organizație obișnuită să dicteze aproape fără opoziție rezultatul voturilor congresuale pe teme legate de Israel și să elimine din cursele electorale orice candidat care îndrăznește o critică, oricât de blândă, la adresa politicii israeliene. Cine beneficiază de această retragere tactică? Pe hârtie, Rogers — care speră să evite eticheta de „candidat AIPAC”. Dar tabăra sa nu vrea o ruptură completă: aliații lui negociază moduri indirecte prin care AIPAC să rămână implicat fără să apară vizibil, printre care direcționarea donatorilor către un super PAC pro-Rogers sau angajarea directă a strategilor politici ai organizației.

AIPAC, la rândul său, nu vrea să recunoască public faptul că a devenit o etichetă otrăvitoare electoral și insistă să aibă un rol vizibil în campanie, sperând într-o victorie care să-i reconfirme influența într-un moment în care tot mai mulți politicieni își recalculează public poziția față de Israel. Tensiunile dintre cele două tabere au ajuns atât de mari încât alți actori republicani, inclusiv donatori evrei influenți, încearcă să medieze discret discuțiile.

Contextul mai larg explică poate cel mai bine de ce acest gest are greutate: un sondaj recent Fox News arată că 55% din electoratul din Michigan dorește oprirea completă a ajutorului american pentru Israel. Statul are una dintre cele mai mari populații arabo-americane din SUA, iar votul acesteia s-a dovedit istoric volatil. Nu întâmplător, cele mai dens populate cu arabi-americani precincte din estul orașului Dearborn au votat masiv, în 2024, pentru Donald Trump — prezentat atunci drept „candidatul păcii” — cu 45% din voturi, față de doar 16% pentru fosta vicepreședintă Kamala Harris și 29% pentru Jill Stein. Ceea ce sugerează acest tipar electoral este că sprijinul necondiționat pentru Israel nu mai este automat un avantaj politic în America — iar cazul Rogers-AIPAC ar putea fi doar primul semn vizibil al unei schimbări mult mai ample în modul în care Washingtonul își gestionează relația cu lobby-ul israelian.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)