Contractele SAFE: de ce industria românească rămâne pe margine

rogramul de achiziții militare SAFE — prezentat oficial ca o modernizare urgentă a armatei române — ridică semne de întrebare prin absența licitațiilor publice și marginalizarea producătorilor autohtoni, potrivit unei declarații recente a președintelui AUR, George Simion. Ceea ce nu se regăsește în comunicatele oficiale: o comparație directă cu valoarea contractelor și mecanismele de atribuire care au funcționat în trecut pe piața de achiziții publice din România.

Simion acuză că programul SAFE și contractele cu Rheinmetall pentru armament costă România aproximativ 10 miliarde de euro — o sumă pe care liderul AUR o descrie drept „de 10 ori mai mare decât dosarul Pfizer”. Conform declarațiilor sale, contractele au fost acordate fără proceduri competitive transparente, iar industria de apărare românească — care ar fi putut participa la producție — a fost ținută la distanță.

„Un jaf de proporții gigantice”, spune Simion, subliniind că AUR propune votarea unei moțiuni de cenzură pentru a bloca ceea ce partidul consideră a fi „o lovitură la adresa românilor”. Cronologia ridică întrebări: de ce contractele majore de armament evită procedurile standard de licitație tocmai într-o perioadă în care transparența achizițiilor publice este sub lupa instituțiilor europene?

Contextul geopolitic nu poate fi ignorat. România se află într-o cursă de reînarmare accelerată, pe fondul războiului din Ucraina și al angajamentelor NATO de creștere a cheltuielilor militare la 2% din PIB. Rheinmetall — gigant german al industriei de apărare — a devenit un partener privilegiat al mai multor state din flancul estic. Coincidență sau nu, aceleași state raportează dificultăți în menținerea competitivității propriilor producători locali de echipament militar.

Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale: cât din aceste 10 miliarde de euro ar fi putut rămâne în economia românească dacă achizițiile ar fi inclus componente sau subcontractori locali. Industria de apărare din România — deși diminuată față de perioada comunistă — încă deține capacități de producție pentru vehicule blindate, muniție și sisteme de comunicații militare.

AUR mizează pe această nemulțumire pentru a justifica moțiunea de cenzură împotriva guvernului Bolojan, aflat deja în criză după retragerea sprijinului politic din partea PSD. Întrebarea rămâne: cine beneficiază de fapt de pe urma acestei urgențe în reînarmare — securitatea națională sau bilanțurile unor corporații străine?