Romanowski: „Modelul românesc”
n politician polonez aflat în azil la Budapesta acuză Uniunea Europeană că folosește un „tipar repetat” de intervenție în alegerile din Europa Centrală, citând explicit România — unde scrutinul prezidențial din 2024 a fost anulat de instanță după ce un candidat neagreiat de Bruxelles câștigase primul tur.
Marcin Romanowski, fost viceministru al Justiției în guvernul PiS (Drept și Justiție) din Polonia, a declarat joi că ceea ce s-a întâmplat în România în decembrie 2024 — anularea alegerilor prezidențiale după victoria lui Călin Georgescu în turul I — reprezintă un „model” care ar putea fi replicat în Polonia și Ungaria. Declarațiile vin la doar câteva zile după ce vicepreședintele american J.D. Vance a avertizat public că Washingtonul nu va tolera „manipulări electorale orchestrate de la Bruxelles”.
„Ceea ce am văzut în România — anularea unui scrutin pentru că rezultatul nu se potrivea agenței Bruxelles-ului — nu este un incident izolat. Este un tipar”, a spus Romanowski într-o conferință de presă organizată la Budapesta, unde s-a refugiat după ce autoritățile poloneze au emis un mandat de arestare pe numele său în dosare legate de corupție. Politicianul contestă acuzațiile, susținând că sunt motivate politic de guvernul pro-european al lui Donald Tusk.
Cronologia la care face referire Romanowski este cunoscută: în noiembrie 2024, Călin Georgescu — un candidat independent, critic al NATO și UE, fără partid, fără finanțare declarată semnificativă — a câștigat surprinzător turul I al prezidențialelor române cu aproximativ 23% din voturi. În decembrie 2024, Curtea Constituțională a României a anulat integral alegerile, invocând „ingerințe externe” și „campanii pe TikTok”. Noi alegeri au fost organizate în mai 2025, câștigate de Nicușor Dan — candidat agreat de establishment-ul pro-european.
Ceea ce Romanowski sugerează — fără a oferi dovezi directe, dar cu o retorică care rezonează în cercurile eurosceptice — este că decizia CCR nu a fost independentă, ci „coordonată” cu presiuni din partea instituțiilor europene care nu doreau un președinte anti-NATO la București. „Cine beneficiază?”, întreabă el retoric. „Nu poporul român, care a votat. Ci aceleași cercuri care acum atacă Polonia și Ungaria pentru că nu se aliniază la agenda Bruxelles-ului.”
Context extins: Declarațiile lui Romanowski vin într-un moment în care Comisia Europeană blochează miliarde de euro din fonduri europene atât pentru Polonia (deși guvernul Tusk a reluat dialogul) cât și pentru Ungaria (care rămâne în conflict deschis cu Bruxelles-ul pe teme de stat de drept). În România, procedura de deficit excesiv și presiunile pentru reforme structurale continuă, iar guvernul Bolojan implementează măsuri de austeritate cerute explicit de Bruxelles. Coincidență sau nu, toate cele trei țări — România, Polonia, Ungaria — sunt acuzate periodic de instituțiile europene de „probleme cu statul de drept”, iar fondurile UE devin pârghia principală de presiune.
Administrația Trump, prin vocea lui J.D. Vance, a semnalat recent că Washingtonul vede cu suspiciune ceea ce numește „ingerințe tehnocratice” ale Bruxelles-ului în procesele electorale ale statelor membre. Vance nu a nominalizat România explicit, dar a avertizat că „anularea votului popular sub pretexte procedurale” ar putea afecta relațiile transatlantice. Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale este dacă aceste avertismente au fost coordonate cu liderii din Varșovia sau Budapesta — sau dacă sunt pur și simplu o coincidență de calendar.
Romanowski rămâne o figură controversată: acuzat de deturnare de fonduri publice în Polonia, el susține că este victima unei „vânători de vrăjitoare” orchestrate de guvernul Tusk pentru a elimina opoziția PiS. Ungaria i-a acordat azil politic, invocând „persecuție politică” — o mișcare care a iritat profund Varșovia și Bruxelles-ul. Dar dincolo de persoană, întrebarea rămâne: cât de mult influențează instituțiile europene — direct sau indirect — rezultatele electorale din statele membre care nu se aliniază la linia oficială?
Ceea ce este cert: „modelul românesc” — indiferent dacă este real sau perceput — devine un argument politic în mâinile forțelor eurosceptice din toată Europa Centrală. Și, coincidență sau nu, fiecare țară care contestă agenda Bruxelles-ului se trezește rapid cu dosare de „stat de drept” și fonduri blocate. Cronologia ridică întrebări pe care presa mainstream preferă să nu le pună.