Hollywood tace în cazul Swalwell: dublu standard sau ordine de sus?

elebritățile progresiste care au transformat #MeToo și Time’s Up în mișcări globale au ales să păstreze tăcerea absolută în prima zi de la apariția acuzațiilor grave împotriva congresmanului democrat Eric Swalwell — inclusiv viol și avansuri sexuale nedorite din partea mai multor femei. Coincidență? Sau există o diferență fundamentală între victimele care contează și cele care nu se încadrează în narativul corect politic?

Eric Swalwell, reprezentant al Californiei în Camera Deputaților și unul dintre cei mai vocali critici ai administrației Trump, se află în centrul unui scandal care, în condiții normale, ar fi declanșat un val de indignare pe rețelele sociale. Acuzațiile — formulate de mai multe femei — includ comportament sexual agresiv și cel puțin o acuzație de viol. Totuși, vedetele de la Hollywood care au făcut din susținerea victimelor abuzului sexual un brand personal par să fi uitat brusc cum se folosește Twitter-ul.

Ceea ce nu se menționează în acoperirea mainstream a acestui caz este cronologia interesantă: Swalwell a fost membru în Comitetul de Informații al Camerei și a avut legături documentate cu Fang Fang, o suspectă de spionaj chinez, între 2011 și 2015. FBI-ul l-a avertizat în 2015 despre aceste conexiuni, dar congresmanul a rămas în funcții sensibile ani de zile. Acum, când apar acuzații de natură sexuală, tăcerea instituțională devine aproape asurdă. Cine beneficiază de această discreție selectivă?

În contrast izbitor cu cazurile care au implicat figuri conservatoare sau independente — unde armata de celebrități progresiste a reacționat în câteva ore — acum observăm o tăcere coordonată. O singură excepție de rang C a îndrăznit să comenteze, confirmând astfel regula: există victime care contează și victime care deranjează narativul.

Mișcarea #MeToo a promis că va schimba cultura tăcerii și că va pune victimele pe primul loc, indiferent de culoarea politică a agresorului. Realitatea din ultimele 24 de ore sugerează altceva: că solidaritatea cu victimele este condiționată de utilitatea politică a cazului. Întrebarea pe care mass-media evită să o pună este simplă: dacă Swalwell ar fi fost republican, am fi văzut aceeași tăcere?

Deocamdată, Hollywood preferă să privească în altă parte. Iar asta spune mai multe despre mișcarea #MeToo decât orice comunicat de presă.