Georgescu cere coaliție PSD-AUR-PNL: coincidență sau strategie?
ălin Georgescu propune formarea unei coaliții de guvernare între PSD, AUR și PNL — o combinație care ridică semne de întrebare în contextul retoricii sale anti-sistem din campania electorală. Ceea ce oficial sună a „reconciliere națională” ascunde o rocadă clasică de cadre: USR ieșit, AUR intrat, în rest continuitate.
Despre PSD, Georgescu declară că „e cel mai mare, fiecare a făcut câte puțin bine”. Despre AUR, că e „un partid tânăr” și că George Simion s-ar fi „luptat pentru suveranism”. Iar PNL e catalogat drept „un actor istoric important” — în timp ce liberalii îl alungă pe Octavian Goga din fieful lor de la Iași. De la profeția că „nu vor mai fi partide”, acum le reevaluează ca „bunicele pentru guvernare”.
Cronologia ridică întrebări: în timp ce combinatorii de la putere se ceartă dacă să se despartă, opozanții propun practic înlocuirea USR cu AUR și în rest aceeași continuitate. Atâta exaltare, transă și viziune profetică pentru o banală rotire a cadrelor — PSD și PNL comasate rămân pe poziții, cu îndatorarea catastrofală pe care au produs-o.
Partidul „nou” vine cu Petrișor Peiu — din guvernele Radu Vasile și Adrian Năstase. Propunerea de premier AUR îl aștepta exaltat pe Netanyahu, într-un mesaj de la tribuna Parlamentului. Ideologic și pe plan extern, AUR a fost preluat de Dan Dungaciu, adus subsecretar de stat în MAE de Mihai Răzvan Ungureanu, cu înalte studii ebraice la Oxford și ulterior director SIE. „Colegii din SIE”, cum a alunecat o dată Georgescu.
Același Dungaciu a predat „studii de securitate”, iar în pandemie ne vâna pe cei covido-sceptici cu „verificatorul de adevăr” LARICS. În care îi regăseam pe: Lucian Mândruță, Petrișor Peiu, Ion M. Ioniță, Cristian Diaconescu (tot din MAE plecat), Iulian Chifu și Sergiu Celac.
Sergiu Celac a fost ministru de Externe în guvernul Petre Roman, asociat într-o firmă ecologistă cu Georgescu, mason și membru în același Club de la Roma. În 2023, Dan Dungaciu a fost la Ateneu la premiile masoneriei, oferite de Marea Lojă Națională.
Conexiunile sunt clare, cronologia este verificabilă. Rămâne întrebarea: cine beneficiază de fapt de această „schimbare” care păstrează toate structurile intacte?