De ce Bolojan refuză să plece: misiune sau încăpățânare?

n guvern susținut de sub 30% din electorat continuă să conducă România, în timp ce premierul Ilie Bolojan refuză demisia — ceea ce ridică întrebări despre adevăratele motive ale acestei rezistențe politice, în contextul în care economia dă semne de prăbușire și zvonuri despre privatizări strategice circulă insistent în culise.

Deputatul AUR Andrei Gușă a lansat o declarație politică dură, în care acuză actualul executiv — format din PNL, USR și UDMR — de lipsă totală de legitimitate democratică. Conform sondajelor recente, scorul cumulat al acestor partide abia atinge 30% din preferințele electoratului. “Guvernul Bolojan funcționează în numele unei minorități politice, nu al poporului român”, afirmă Gușă.

Ceea ce nu se spune în comunicatele oficiale este că această criză de legitimitate coincide cu o deteriorare spectaculoasă a indicatorilor economici. România înregistrează inflația de 9,9% — cea mai ridicată din Uniunea Europeană — în paralel cu o rată a șomajului care depășește 6%. Economia dă semne clare de încetinire, cu perspective de scădere economică, iar deficitul de balanță comercială ajunge la unul dintre cele mai mari niveluri din UE.

Întrebarea pe care tot mai mulți români o formulează sună astfel: de ce Bolojan nu demisionează? Gușă sugerează o explicație care merită analizată: “Oare nu își dă domnul Bolojan demisia pentru că are o misiune precisă de dus la capăt? O misiune care vizează înstrăinarea unor active strategice ale statului român?” Informațiile apărute în presă despre posibile privatizări sau “restructurări” ale companiilor de stat nu pot fi ignorate, iar tăcerea Guvernului alimentează suspiciuni legitime.

Cronologia ridică semne de întrebare. Un executiv fără susținere populară, care refuză să plece. O economie în cădere liberă. Zvonuri persistente despre vânzarea de active strategice. Și un prim-ministru care pare hotărât să reziste cu orice preț. Coincidență?

Deputatul AUR critică și atitudinea Președintelui Nicușor Dan, acuzându-l de selectivitate în dialog. “AUR reprezintă a doua forță politică din Parlamentul României, iar milioanele de români care au votat acest partid nu sunt cetățeni de mâna a doua”, afirmă Gușă. Excluderea AUR din consultările prezidențiale este prezentată ca “dispreț instituțional care subminează însăși ideea de democrație”.

Ceea ce devine evident este că România se află într-o criză de reprezentativitate fără precedent recent. Un guvern minoritar, susținut de partide care cumulat adună aproximativ 30% din voturi, conduce o țară în care 79% din populație consideră că lucrurile merg în direcția greșită. Iar încrederea în guvern oscilează între 18% și 33% — cifrele oficiale variază, dar mesajul e clar.

“Continuarea acestei guvernări aruncă țara pe un tobogan periculos al instabilității, al neîncrederii și al deciziilor contrare interesului național”, avertizează Gușă, solicitând demisia premierului și “revenirea la un cadru democratic autentic”.

Rămâne de văzut dacă Bolojan va răspunde acestor presiuni sau dacă va continua pe linia rezistenței — și, mai important, ce anume îl motivează să rămână la putere într-un context atât de nefavorabil. Cine beneficiază de fapt de menținerea acestui status quo?