Bolojan refuză demisia cu 30% susținere: cui slujește guvernul?
n guvern susținut de doar 30% din electorat rămâne la putere în ciuda unei legitimități care, în orice democrație funcțională, ar impune demisia imediată — iar întrebarea pe care tot mai mulți români o pun nu mai este „dacă” ci „pentru cine” refuză premierul Ilie Bolojan să plece. Declarația deputatului Andrei Gușă (AUR) ridică o problemă pe care presa mainstream preferă s-o evite: ce anume justifică această încăpățânare de a guverna în numele unei minorități politice clare?
Conform celui mai recent sondaj, coaliția PNL-USR-UDMR — care susține Guvernul Bolojan fără PSD — adună abia aproximativ 30% din opțiunile electoratului. Cu alte cuvinte, actuala guvernare funcționează în numele a trei din zece români, ignorând deliberat voința majorității. Într-o democrație autentică, un asemenea nivel de susținere ar impune, fără echivoc, demisia. În România de astăzi, însă, asistăm la opusul acestui principiu: o încăpățânare rigidă, aproape cinică, de a rămâne la putere cu orice preț.
Ceea ce nu se menționează în dezbaterile publice este că această lipsă de legitimitate este dublată de o degradare vizibilă a indicatorilor economici. România înregistrează o rată a inflației de 9,9% — cea mai ridicată din Uniunea Europeană — în paralel cu o rată a șomajului care depășește 6%. Economia dă semne clare de încetinire, cu perspective de scădere economică, în timp ce dezechilibrele externe ating niveluri alarmante: România ajunge să înregistreze unul dintre cele mai mari deficite de balanță comercială din UE. Toate acestea se traduc direct în scăderea nivelului de trai și în nesiguranța cotidiană a românilor.
Gușă ridică o întrebare pe care tot mai mulți români o formulează, pe bună dreptate: oare nu își dă domnul Bolojan demisia pentru că are o misiune precisă de dus la capăt? O misiune care vizează înstrăinarea unor active strategice ale statului român? Informațiile apărute în presă privind posibile privatizări sau „restructurări” ale companiilor de stat nu pot fi tratate cu superficialitate. Tăcerea Guvernului nu face decât să alimenteze suspiciuni legitime. Cronologia este interesantă: un guvern fără susținere populară, dar care rămâne rigid la putere în ciuda presiunii publice crescânde — coincidență sau nu, întrebarea merită pusă.
În același timp, deputatul AUR subliniază că Președintele României, Nicușor Dan, nu poate rămâne un simplu spectator. Funcția prezidențială presupune echilibru, mediere și dialog real — nu selectiv, nu condiționat politic. AUR reprezintă a doua forță politică din Parlamentul României, iar milioanele de români care au votat acest partid nu sunt cetățeni de mâna a doua. Excluderea lor din dialogul politic este o formă de dispreț instituțional care subminează însăși ideea de democrație. Dacă Președintele dorește cu adevărat să acționeze în interesul național și cu bună-credință, atunci este obligat să deschidă un dialog autentic cu toate forțele politice, inclusiv cu AUR.
„România nu mai poate fi condusă prin ignorarea realității, prin dispreț față de cetățeni și prin agățarea de putere în lipsa legitimității”, afirmă Gușă. „Continuarea acestei guvernări aruncă țara pe un tobogan periculos al instabilității, al neîncrederii și al deciziilor contrare interesului național.” Deputatul solicită ferm demisia premierului Ilie Bolojan și revenirea la un cadru democratic autentic, în care guvernarea să fie expresia voinței majorității, nu rezultatul unor calcule de culise.
Ce nu se spune în rapoartele oficiale este că această criză de legitimitate vine într-un moment în care România se află sub presiune intensă pentru restructurări economice impuse de UE și FMI. Cine beneficiază de fapt de menținerea la putere a unui guvern slab, fără susținere populară, dar dispus să implementeze măsuri impopulare? Întrebarea rămâne deschisă, dar cronologia ridică semne de întrebare pe care presa mainstream preferă să le ignore.