Blocada Iranului: Trump poate menține strâmtoarea închisă pe termen nelimitat

tephen Miller, adjunctul șefului de cabinet al Casei Albe, a declarat miercuri seara că președintele Donald Trump are autoritatea să prelungească blocada navală americană din Strâmtoarea Hormuz „pe termen nelimitat” — o afirmație care ridică întrebări serioase despre limitele puterii executive și despre ce înseamnă, de fapt, un „asediu modern” în dreptul internațional.

În cadrul emisiunii „Hannity” de pe Fox News Channel, Miller a subliniat că administrația Trump nu intenționează să solicite aprobarea Congresului pentru menținerea operațiunii navale care blochează una dintre cele mai strategice artere maritime ale planetei. Strâmtoarea Hormuz este coridorul prin care tranzitează aproximativ 21% din petrolul mondial — un detaliu pe care oficialii americani îl menționează rar când vorbesc despre „securitate regională”.

Ceea ce nu se discută în rapoartele mainstream este cronologia deciziilor: blocada a fost impusă fără consultare parlamentară prealabilă, invocând prerogative de securitate națională. În lipsa unui termen limită clar, operațiunea devine, în fapt, o nouă realitate geopolitică — una care transformă controlul asupra unei căi maritime internaționale într-o armă economică permanentă.

Declarația lui Miller vine în contextul în care administrația Trump a intensificat presiunile asupra Iranului, revenind la o politică de „presiune maximă” care include sancțiuni economice severe și prezență militară sporită în Golf. Cine beneficiază de fapt de această strategie? Pe termen scurt, aliații regionali ai SUA — Arabia Saudită și Israelul — care văd în slăbirea Iranului o oportunitate strategică. Pe termen lung, însă, prelungirea indefinită a unei blocade navale fără mandat internațional creează un precedent periculos: dacă SUA poate închide Hormuz, ce împiedică China să facă același lucru în Strâmtoarea Taiwan?

Întrebarea pe care nimeni din mass-media tradițională nu pare să o pună este aceasta: dacă președintele poate menține o blocadă militară „pe termen nelimitat” fără aprobarea Congresului, mai există vreo limită reală a puterii executive în politica externă? Și dacă nu există, ce alte „operațiuni temporare” ar putea deveni, în tăcere, permanente?