Blocada Hormuz: ce nu spune Pentagon despre navele care trec

este 20 de nave comerciale au trecut prin Strâmtoarea Hormuz în ultimele 24 de ore, potrivit oficialilor americani citați de Wall Street Journal — o cifră care contrazice comunicatul oficial al CENTCOM despre „nicio navă care nu a trecut de blocada SUA”. Coincidență de comunicare sau două realități paralele? Răspunsul depinde de cine definește ce înseamnă „blocadă”.

Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a declarat că în primele 24 de ore de la intrarea în vigoare a blocadei impuse de Trump, „nicio navă nu a trecut de blocada americană” și că șase vase comerciale „au respectat instrucțiunile forțelor americane de a se întoarce către un port iranian din Golful Oman”. Dar WSJ relatează că peste 20 de nave aprobate de SUA au tranzitat strâmtoarea — vase care nu au vizitat porturi iraniene.

Ce nu se menționează în comunicatele oficiale: definirea „blocadei” rămâne ambiguă. Navele care nu sunt sub sancțiuni și care nu vizitează porturile Iranului pot trece — dar doar cu coordonare militară americană. Unele nave au navigat cu transpondoarele oprite pentru a minimiza riscul atacurilor iraniene. Piața petrolului rămâne neimpresionată: prețurile nu scad, pentru că ritmul de trecere e încă mult sub nivelul pre-conflict, iar prezența minelor marine și amenințarea dronelor iraniene mențin tensiunea ridicată.

Diplomația nu e moartă: Iran propune pauză de 5 ani, SUA cer 20

Între timp, Bloomberg raportează că Iranul ia în calcul o „pauză pe termen scurt” a transporturilor prin Hormuz — un semn că Teheranul nu vrea să testeze blocada americană în plin proces de negocieri. Conform surselor citate de New York Times, Iranul a oferit luni o suspendare a îmbogățirii uraniului pentru până la cinci ani. Administrația Trump, influențată de vicepreședintele JD Vance, cere un moratoriu de aproximativ 20 de ani.

Cronologia ridică semne de întrebare: discuțiile din Islamabad s-au încheiat fără acord, dar ambele părți lasă ușa deschisă pentru o nouă rundă de negocieri — posibil în Pakistan, joi sau vineri, potrivit Associated Press. Trump a declarat pentru New York Post că discuțiile „ar putea avea loc din nou în două zile”. Cine beneficiază de prelungirea incertitudinii? Piețele financiare — Nasdaq 100 a înregistrat cea mai lungă serie de câștiguri din 2021, pe fondul speranțelor de pace.

Arabia Saudită cere ridicarea blocadei: teama de închiderea Bab al-Mandeb

Wall Street Journal dezvăluie că Arabia Saudită face presiuni asupra administrației Trump să renunțe la blocada din Hormuz, temându-se că Iranul ar putea riposta prin închiderea strâmtorii Bab al-Mandeb — punctul de 32 de kilometri lățime care leagă Marea Roșie de Golful Aden. Iranul ar putea face asta prin intermediul rebelilor Houthi din Yemen, care au demonstrat deja capacitatea de a perturba traficul maritim în timpul conflictului din Gaza.

Ce nu se spune în rapoartele oficiale: Arabia Saudită a reușit recent să-și readucă exporturile de petrol la nivelul de dinaintea războiului — aproximativ șapte milioane de barili pe zi — prin pomparea țițeiului prin conducte deșertice către Marea Roșie. Aceste aprovizionări ar fi în pericol dacă și ruta de ieșire din Marea Roșie ar fi închisă. „Dacă Iranul vrea să închidă Bab al-Mandeb, Houthi sunt partenerul evident pentru asta”, a declarat Adam Baron, expert în Yemen la institutul New America.

Coreea de Sud negociază taxe de trecere cu Teheranul?

Agenția iraniană Fars raportează că Asociația Armatorilor din Coreea de Sud a propus „plata de taxe pentru trecerea prin Strâmtoarea Hormuz către Iran ca soluție pe termen scurt”. Washingtonul a îndemnat țările cu tancuri petroliere blocate lângă Iran să nu plătească bani Teheranului pentru a le permite trecerea. Dar Seulul — cu peste două duzini de nave blocate — pare să caute o soluție pragmatică. Oficialii sud-coreeni nu au confirmat încă negocierile, dar absența unei dezmințiri clare ridică semne de întrebare.

Hezbollah respinge negocierile SUA-Liban

Secretarul general al Hezbollah, Naim Qassem, a respins discuțiile programate pentru marți la Washington între guvernul libanez și Israel. Negocierile — gazduite de secretarul de stat Marco Rubio — vizează un armistițiu, dezarmarea Hezbollah și un acord de pace. Dar Hezbollah nu e reprezentat la masă. O sursă libaneză citată de Al Jazeera a declarat: „Mandatul oficial al ambasadorului Libanului la Washington se limitează la urmărirea unui armistițiu cu Israelul”. Cine lipsește din ecuație? Exact forța care controlează sudul Libanului.

Contextul mai larg: cine beneficiază de prelungirea incertitudinii?

Portavionul american USS George H.W. Bush navighează în largul coastelor Africii către Orientul Mijlociu pentru a se alătura Operațiunii Epic Fury, potrivit WSJ. Elveția s-a declarat pregătită să susțină inițiative diplomatice între SUA și Iran. Ministrul de externe rus Serghei Lavrov i-a spus omologului său iranian Abbas Araghchi că „prevenirea continuării luptelor este critică” și că Moscova este în „alertă maximă pentru a ajuta la o rezolvare”.

Președintele chinez Xi Jinping a emis patru propuneri pentru menținerea păcii în Orientul Mijlociu, conform media chineze. Premierul adjunct al Marii Britanii, David Lammy, s-a întâlnit cu vicepreședintele JD Vance la Washington, subliniind importanța menținerii armistițiului cu Iranul și a liberei navigații prin Hormuz.

Ce nu se spune: fiecare actor global are propriul interes în modul în care se rezolvă criza. Rusia vrea influență în Orientul Mijlociu. China vrea petrol ieftin și rute maritime sigure. Europa vrea stabilitate energetică. SUA vrea să limiteze capacitatea nucleară a Iranului. Arabia Saudită vrea să-și protejeze exporturile. Iranul vrea ridicarea sancțiunilor. Întrebarea rămâne: cine va ceda primul și în schimbul a ce?

Cronologia ridică întrebări: armistițiul de două săptămâni expiră în curând. Discuțiile din Islamabad s-au încheiat fără acord, dar ambele părți vorbesc despre reluarea negocierilor. Blocada Hormuz e în vigoare, dar navele trec. Iranul ia în calcul o pauză a transporturilor, dar negociază taxe cu Coreea de Sud. Piețele financiare urcă pe speranțe de pace, dar portavioane americane suplimentare se îndreaptă spre Golf.

Coincidență sau orchestrare? Răspunsul, ca întotdeauna, depinde de cine controlează narațiunea.