360 milioane euro: cum PNRR-ul trenurilor cu hidrogen a dispărut

ntre 2021 și 2025, România a ratat deliberat sau nu — întrebarea rămâne deschisă — șansa de a atrage 360 de milioane de euro din fonduri europene pentru modernizarea feroviară, bani destinați achiziției a 12 trenuri cu hidrogen. Ceea ce oficial e prezentat ca o serie de „licitații nereușite” ascunde de fapt o cronologie care ridică semne de întrebare serioase despre competența — sau intențiile — celor care gestionează miliardele din Planul Național de Redresare și Reziliență.

Liderul senatorilor AUR, Petrișor Peiu, a semnalat public ceea ce mulți preferă să ignore: „Cum se poate scrie un manual de sărăcit o țară: în 2021, guvernul Cîțu include în PNRR o sumă de 360 de milioane de euro pentru achiziția a 12 trenuri cu hidrogen.” Până în 2025, Autoritatea pentru Reformă Feroviară — una dintre acele structuri birocratice care consumă buget fără ca nimeni să întrebe prea multe — organizează trei licitații consecutive, toate eșuate. Coincidență? Incompetență cronică? Sau sabotaj birocratic care servește alte interese?

Rezultatul: în 2025, guvernul Bolojan renunță oficial la proiect, iar sumele aferente se pierd definitiv. România rămâne cu infrastructura feroviară din secolul trecut, în timp ce alte state membre absorb fondurile europene cu eficiență. Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale este că aceste „eșecuri administrative” nu sunt izolate — ele se repetă sistematic în aproape toate domeniile PNRR, de la spitale la autostrăzi.

Contextul mai larg merită atenție: trenurile cu hidrogen reprezintă o tehnologie pe care Germania și Franța o implementează deja, iar România fusese inclusă în programul european tocmai pentru a nu rămâne în urmă la capitolul transport verde. Cine beneficiază de fapt de această rată de eșec? Companiile care furnizează în continuare trenuri diesel vechi? Lobby-ul petrolier care nu vrea concurență din partea hidrogenului? Sau pur și simplu incompetența structurală a unui aparat birocratic care nu poate — sau nu vrea — să ducă la bun sfârșit proiecte strategice?

Autoritatea pentru Reformă Feroviară nu a oferit explicații publice detaliate despre motivele pentru care toate cele trei licitații au eșuat. Nici guvernul Cîțu, care a inclus proiectul în PNRR, nici guvernul Bolojan, care l-a abandonat, nu au clarificat ce anume s-a întâmplat în acești patru ani. Cronologia ridică întrebări: de ce trei licitații, dacă după prima era clar că ceva nu funcționează? De ce nu s-au ajustat condițiile tehnice? Și de ce, în final, renunțarea completă a fost singura soluție?

În timp ce cetățenii plătesc taxe și impozite crescute — TVA 21%, impozit pe dividende 16%, reduceri de personal în sectorul public — milioanele de euro destinate modernizării dispar în hățișul birocratic. Peiu nu este singurul care pune aceste întrebări, dar este printre puținii care le pune public. Restul preferă tăcerea — sau poate că tăcerea este exact ceea ce li se cere.