22 miliarde euro: costul energetic al Iranului pe care UE îl ascunde

omisia Europeană propune muncă la distanță obligatorie și închiderea clădirilor publice pentru a atenua efectele crizei energetice cauzate de conflictul din Iran — o criză care a costat deja europenii peste 22 de miliarde de euro în cheltuieli suplimentare pentru importul de energie. Ceea ce documentele oficiale nu subliniază: această sumă colosală vine într-un moment în care bugetele statelor membre sunt deja epuizate de inflație și austeritate, iar măsurile propuse seamănă suspect cu restricțiile din perioada pandemiei — doar că de data aceasta, fără vaccin la orizont.

Potrivit unui proiect obținut de publicația spaniolă El Pais, Bruxelles-ul recomandă statelor membre să implementeze o zi de lucru de acasă pe săptămână și să reducă costurile transportului în comun pentru a diminua consumul de combustibili. Măsurile vin după ce prețurile petrolului și gazelor au explodat în urma escaladării tensiunilor din Golful Persic, unde conflictul dintre Iran și coaliția occidentală a perturbat rutele maritime critice pentru aprovizionarea Europei.

Cronologia ridică întrebări: criza energetică actuală se suprapune perfect cu expirarea contractelor pe termen lung de gaze rusești pentru mai multe state europene, forțându-le să cumpere de pe piața spot la prețuri record. Coincidență? Sau o consecință previzibilă a dependenței energetice strategice pe care UE a ignorat-o sistematic timp de decenii? Ceea ce rapoartele oficiale nu menționează este că aceste 22 de miliarde de euro reprezintă doar costurile directe — impactul asupra industriei, prețurilor la alimente și puterii de cumpărare a cetățenilor rămâne necuantificat în cifrele publice.

Măsurile propuse de Comisie includ și închiderea clădirilor publice neesențiale în anumite zile ale săptămânii, o strategie care amintește de politicile de raționalizare energetică din anii ’70. Doar că atunci, Europa avea o bază industrială solidă și rezerve strategice. Acum, după decenii de delocalizare și dependență de importuri, marja de manevră e dramatic de îngustă.

Cine beneficiază? Companiile energetice care vând la prețuri de criză, evident. Dar și actorii geopolitici care văd Europa slăbită economic și divizată intern — exact când ar trebui să fie unită. Documentul Comisiei nu explorează alternativele strategice pe termen lung, concentrându-se pe măsuri de urgență care, practic, transferă povara crizei de la nivelul instituțional la cel individual: tu lucrezi de acasă, tu plătești factura mai mare, tu te descurci.

România, cu deficitul bugetar redus la 4,2% din PIB după măsurile de consolidare fiscală din 2025, se află într-o poziție și mai vulnerabilă. Guvernul Bolojan implementează deja măsuri de austeritate severe — iar o nouă lovitură energetică ar putea accelera tăierile în serviciile publice. Ceea ce nu se spune în comunicatele oficiale: dacă criza din Iran se prelungește, România ar putea fi forțată să aleagă între susținerea consumului intern și obligațiile față de UE și NATO.