Romgaz nu mai are gaz pentru populație: cum am ajuns aici?

Compania de stat Romgaz — cel mai mare producător și operator de înmagazinare de gaze naturale din România — anunță că nu mai dispune de cantități disponibile pentru comercializare către populație până la 31 martie 2027. Ceea ce oficial sună ca o problemă tehnică ascunde o întrebare mai profundă: cum a ajuns România, cândva unul dintre cei mai mari producători de gaze din Europa, să nu mai aibă suficient gaz pentru propriii cetățeni?

otrivit estimărilor actuale, primele oferte destinate consumatorilor casnici ar urma să fie lansate abia în decembrie 2026, pentru livrări care vor începe de la 1 aprilie 2027. Această evoluție marchează o schimbare semnificativă față de planurile anunțate anterior. La începutul lunii martie, compania estima că va fi pregătită din punct de vedere tehnic să demareze activitatea de furnizare pentru clienții finali, în special pentru populație, încă din 1 aprilie 2026.

Totuși, chiar și atunci, reprezentanții Romgaz subliniau incertitudinile privind disponibilitatea cantităților necesare de gaze, precum și dificultățile legate de extinderea personalului în departamentul de furnizare. Într-un comunicat recent, compania precizează că, deși dispune de infrastructura și capacitatea operațională necesare pentru a furniza gaze naturale consumatorilor casnici, nu are în acest moment resursele de gaze necesare pentru a susține această activitate.

Contextul pe care rapoartele oficiale îl evită

Situația este confirmată și de reprezentanții companiei, care pun accent pe lipsa volumelor disponibile pentru piața populației. Contextul actual contrazice așteptările exprimate de autorități la începutul anului, când se sugera că românii ar putea beneficia de gaze mai ieftine într-un orizont apropiat. În realitate, datele din piață indică faptul că astfel de beneficii nu vor fi resimțite înainte de 2027.

Ceea ce nu se menționează în comunicatele oficiale este cronologia declinului. În 1990, România producea aproximativ 30–32 miliarde metri cubi pe an. Era unul dintre cei mai mari producători de gaze din Europa, cu o industrie energetică intens dezvoltată. În prezent (2024–2025), producția este de aproximativ 8–9 miliarde metri cubi pe an — o scădere de aproape 75% în trei decenii.

Principalii producători sunt Romgaz și OMV Petrom. Dar iată o cifră care ridică semne de întrebare: aproape 30% din gazul produs zilnic în România ajunge în Ucraina și/sau Republica Moldova. Coincidență sau prioritate geopolitică? Cine a decis că exportul către țări terțe e mai important decât asigurarea consumului intern? Și de ce aceste decizii nu sunt dezbătute transparent în spațiul public?

Întrebările pe care nimeni nu le pune

Întrebarea fundamentală rămâne: cum a fost posibilă această scădere dramatică a producției într-o țară care dispune de resurse naturale semnificative? Proiectul Neptun Deep din Marea Neagră, care promite să aducă gaze începând din 2027, este prezentat ca soluția miraculoasă. Dar ce s-a întâmplat în ultimele trei decenii? De ce nu s-au făcut investiții consistente în explorare și extracție? Cine a beneficiat de această stagnare?

Răspunsurile oficiale vorbesc despre „tranziție energetică”, „liberalizare de piață” și „priorități europene”. Dar pentru cetățeanul obișnuit, care plătește facturi tot mai mari la gaze, aceste explicații sună gol. În timp ce Romgaz anunță că nu are gaz pentru populație, exporturile continuă. În timp ce România era cândva exportator net de energie, astăzi depinde de importuri și de bunăvoința partenerilor regionali.

Moștenirea pierdută

România anilor ’90 avea o industrie energetică robustă, construită pe decenii de investiții în explorare și extracție. Gazele naturale nu erau doar o resursă economică — erau un element de independență strategică. Astăzi, această independență s-a erodat dramatic. Iar cronologia ridică întrebări: privatizările din anii 2000, contractele cu companiile străine, prioritizarea exporturilor față de consumul intern — toate acestea au contribuit la situația actuală.

Ceea ce vedem astăzi nu este o criză temporară. Este rezultatul unor decizii luate pe parcursul a trei decenii — decizii care au transformat România dintr-un producător major de gaze într-o țară care nu mai are suficient pentru propriii cetățeni. Și în timp ce Romgaz anunță că primele oferte pentru populație vor apărea abia în decembrie 2026, pentru livrări din aprilie 2027, întrebarea rămâne: cine beneficiază de fapt de această situație?