Armata de academicieni pe bani publici: cine beneficiază de fapt?
În timp ce România se confruntă cu un deficit bugetar de 9% din PIB — cel mai mare din Uniunea Europeană — și guvernul Bolojan implementează măsuri de austeritate care afectează milioane de români, statul continuă să finanțeze o rețea de peste 530 de „academicieni” din instituții paralele Academiei Române, multe cu activitate științifică îndoielnică și cu liste de membri care includ politicieni influenți, generali condamnați penal și figuri controversate. Coincidență sau un sistem bine gândit de sinecuri pentru elite? Cronologia și cifrele ridică semne de întrebare.
De la modelul francez la proliferarea academiilor de carton
deea reunirii vârfurilor elitei culturale și științifice într-o singură instituție a apărut în Franța, concretizată prin înființarea Academiei Franceze în 1634, cu un număr maxim de 40 de membri — cifră care a rămas neschimbată până astăzi. Academia Română, fondată în 1866, a preluat acest model, stabilind un număr maxim de 181 de membri titulari și corespondenți, plus 135 de membri de onoare.
Membrii Academiei Române primesc o indemnizație lunară brută de 3.000 de lei pentru titulari și 2.500 de lei pentru corespondenți și membrii de onoare din țară — sumă indexată anual cu rata inflației din 2009 încoace. Însă ceea ce nu se menționează în discuțiile publice este explozia de academii sectoriale care au apărut ulterior, majoritatea finanțate din bani publici, cu activitate științifică redusă sau chiar inexistentă.
AOSR: academia „din umbră” pentru politicieni și condamnați
Academia Oamenilor de Știință din România (AOSR), apărută în 2007, a devenit rapid un fel de copie a Academiei Române, extinzându-se din științele reale în zona umanistă. Ceea ce ridică semne de întrebare este faptul că AOSR a căpătat statutul de principal ordonator de credite, alături de ministere și alte instituții esențiale — o poziție financiară privilegiată pentru o organizație controversată.
Printre membrii săi au fost cooptați politicieni influenți precum fostul președinte Ion Iliescu și fosta ministră a Educației Ecaterina Andronescu. Admiterea pe secții s-a făcut uneori în mod cel puțin straniu: deputatul PNL Ben-Oni Ardelean, pastor și teolog baptist, a fost admis nu în Secția de Filosofie, Teologie și Psihologie, ci în cea de Științe Economice, Juridice și Sociologice. În schimb, printre filosofi, teologi și psihologi a fost inclus jurnalistul Ion Cristoiu.
Mai interesant: în Secția de Științe Militare se află generalul Eugen Bădălan, condamnat penal în dosarul Tofan și cu reputație sulfuroasă legată de activitatea sa în decembrie 1989, alături de Theodor Meleșcanu, fost fruntaș PNL. Cine beneficiază de fapt de această structură?
Indemnizațiile: cine plătește și cât
Conform datelor din 2022 (ultimul an în care AOSR le-a publicat pe site), cei 199 de membri primesc:
• 107 membri titulari: 1.675 lei lunar
• 77 membri corespondenți: 1.173 lei lunar
• 15 membri de onoare: 837 lei lunar
Președintele AOSR încasează o indemnizație lunară netă de 21.840 de lei, iar vicepreședintele și secretarul științific primesc câte 16.640 de lei. La aceasta se adaugă salariile angajaților din aparatul propriu de funcționare.
În 2020 și 2021, Guvernul a decis stoparea finanțării AOSR, solicitând instituției să se finanțeze din surse proprii. Reacția? Avocatul Poporului a reclamat măsura la Curtea Constituțională, care a decis că Executivul este obligat să asigure finanțarea Academiei „din umbră”, înțesată cu politicieni și condamnați penal. Cronologia acestei intervenții ridică întrebări: cine a avut interesul să mențină fluxul de bani publici către AOSR?
Academia inginerilor: 90% din buget pentru indemnizații
Academia de Științe Tehnice din România (ASTR), înființată în 2008 prin ridicarea unei asociații la rang de academie prin lege, are 100 de membri titulari și 71 corespondenți — deși legea permite până la 201 membri. Indemnizația lunară brută stabilită în 2008 era de 1.800 lei pentru titulari și 1.400 lei pentru corespondenți, indexată anual cu inflația.
Conform datelor Ministerului Educației menționate în proiectul USR de desființare, dintr-un buget anual de aproximativ 4.000.000 de lei, peste 90% merg către plata indemnizațiilor. Activitatea științifică concretă? Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale este absența unor rezultate măsurabile care să justifice această alocare masivă de resurse publice.
Academia doctorilor și alte sinecuri
Academia de Științe Medicale, înființată în 2004, are 160 de membri titulari care primesc o indemnizație lunară echivalentă cu salariul mediu pe economie, pe spezele Ministerului Sănătății. Comparativ, în Academia Română, secția de Științe Medicale este limitată la doar 8 locuri — o discrepanță care ridică întrebări despre criteriile de selecție și relevanța științifică.
În total, statul român plătește indemnizații de academician pentru alte 530 de persoane, pe lângă membrii Academiei Române, în condițiile în care majoritatea au deja salarii consistente sau pensii — multe dintre ele speciale. Costurile nu se opresc la indemnizații: toate aceste academii au aparat de lucru propriu, cu angajați salariați, sedii puse la dispoziție de stat sau chiar parc auto, cum este cazul Academiei de Științe Tehnice.
Cazuri speciale și tentative eșuate de desființare
Există și excepții: Academia de Științe Juridice funcționează ca ONG, fără finanțare publică, ca o asociere voluntară a avocaților, notarilor și profesorilor de drept. Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” beneficiază de finanțare de la buget, dar are atribuții clare în cercetare și administrează institute și centre cu patrimoniu consistent care generează venituri proprii.
Singura tentativă de succes de decuplare a fost Academia de Științe ale Securității Naționale, înființată de generalul Gabriel Oprea pentru sinecuri acordate generalilor din MApN, MAI și SRI — beneficiari oricum de pensii speciale. Un proiect de desființare a trecut de Senat în 2018, dar a rămas nedezbătut la Camera Deputaților. Din 2020, „Academia de Bocanci și Epoleți” a lui Oprea a rămas fără finanțare de la buget.
Trei dintre aceste academii fac obiectul unor proiecte de lege USR care vizează desființarea lor, depuse recent. Nu este prima tentativă — rezistența la stoparea unor sinecuri de care au beneficiat politicieni influenți a fost întotdeauna mare. Cine are interesul să mențină acest sistem? Și de ce, în plină criză bugetară, aceste structuri rămân intangibile?