Investiții secrete de 3 miliarde $: cronologia Adani care ridică semne de întrebare
oi asociați ai familiei Adani au recunoscut în fața bancherilor lor că dețin acțiuni de aproape 3 miliarde de dolari în conglomeratul indian — cifră de zece ori mai mare decât cea raportată public. Coincidență sau nu, admiterea a venit exact când presiunea internațională asupra grupului atinsese cote maxime, după ce firma de investigații Hindenburg Research acuza manipularea pieței prin intermediari ascunși. Ceea ce oficialii indieni prezintă drept „investiții personale bazate pe încredere” seamănă suspect de mult cu un mecanism sofisticat de control al flotantului bursier — genul de schemă pe care instituțiile financiare occidentale o tolerează atâta timp cât profiturile continuă să curgă.
Documentele interne ale băncii elvețiene REYL Intesa Sanpaolo — consultate de Organized Crime and Corruption Reporting Project (OCCRP) — arată că Nasser Ali Shaban Ahli (Emiratele Arabe Unite) și Chang Chung-Ling (Taiwan) controlau în 2023 aproximativ 3 miliarde de dolari în investiții legate de Adani Group prin conturi în Dubai. Ambii au legături de afaceri de lungă durată cu familia Adani, în special cu Vinod Adani, fratele președintelui grupului Gautam Adani. În declarații scrise către bancă, cei doi au respins acuzațiile Hindenburg și au invocat „încrederea personală și profesională” în familie. Cronologia ridică însă semne de întrebare: de ce tocmai în februarie 2023, la apogeul scandalului mediatic, cei doi aleg să-și recunoască oficial participațiile?
Investigații abandonate și procese care dispar: cine beneficiază?
Ahli și Chang nu sunt necunoscuți autorităților indiene. Ambii au apărut în investigații anterioare legate de presupuse ilegalități ale grupului Adani — o anchetă din 2007 privind traficul de diamante și una din 2014 despre suprafacturare — cazuri care i-au conectat la companii offshore controlate de Vinod Adani. Toate aceste dosare au fost ulterior abandonate fără explicații publice detaliate. Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale este că ambii investitori au fost identificați de Hindenburg ca fiind legați de entități „părți afiliate” și că tranzacțiile lor ar fi fost coordonate cu structuri offshore ale familiei Adani.
În prezent, procurorii elvețieni îl investighează pe Chang sub suspiciunea că ar fi acționat ca „om de paie” pentru a ajuta insiderii să depășească limitele legale de deținere. Peste 310 milioane de dolari au fost înghețate, deși nicio acuzație formală nu a fost formulată încă. Autoritățile elvețiene au confirmat o anchetă în curs privind spălarea de bani și falsificarea de documente. Grupul Adani neagă orice implicare. În august 2024, Curtea Federală Criminală din Elveția a menținut blocarea fondurilor lui Chang, observând că acesta nu a furnizat documentație suficientă „pentru a risipa îndoielile legitim ridicate”. Surse apropiate dosarului sugerează că investigația ar putea dezvălui un model mai larg de utilizare a intermediarilor pentru a ascunde adevărații beneficiari ai acțiunilor.
Consecințe selective: justiție în India versus Occident
În timp ce autoritățile elvețiene și americane avansează cu investigații, în India consecințele rămân limitate — un fapt care ridică întrebări despre independența reală a instituțiilor de reglementare. Procurorii americani l-au acuzat în 2024 pe Gautam Adani și pe nepotul său într-un caz de mită pe care compania îl numește „nefondat”, alături de o acțiune civilă a SEC. Curtea Supremă din India a refuzat însă să ordone o anchetă separată, citând progresul SEBI (autoritatea de reglementare a piețelor) în „douăzeci și două din douăzeci și patru” investigații și declarând că munca sa „inspiră încredere”. În 2025, SEBI a concluzionat că anumite acuzații „nu au fost dovedite”, deși alte aspecte ale dosarului rămân oficial în curs de examinare.
Documentele bancare arată că Ahli deținea aproximativ 2 miliarde de dolari și Chang circa 1 miliard prin companii din Insulele Virgine Britanice, investite în principal în fonduri speculative probabil concentrate pe acțiuni Adani. După întâlnirea cu oficialii băncii în februarie 2023, cei doi au confirmat proprietatea conturilor, au respins orice conduită ilegală și au declarat că vor diversifica „pe termen scurt”. Banca și-a intensificat supravegherea tranzacțiilor lor. Ahli și Chang au refuzat să comenteze. Banca a invocat restricții legale privind divulgarea informațiilor.
Jurnalism sub presiune: când raportarea devine infracțiune
Ceea ce face acest caz și mai tulburător este soarta jurnalistului care a investigat-o. Cu câteva zile în urmă, Ravi Nair — autorul materialului OCCRP — a fost condamnat la un an de închisoare pentru „defăimarea” grupului Adani pe platforma X (fosta Twitter). La 10 februarie, o instanță de magistrat din statul Gujarat l-a găsit vinovat și i-a aplicat o amendă de 5.000 de rupii (55 de dolari) pentru postări publicate între octombrie 2020 și iulie 2021 pe X și pe site-ul investigativ australian Adani Watch. Postările lui Nair citau sau trimiteau la rapoarte din publicații consacrate precum The Times of India și Bloomberg, uneori însoțite de comentarii care puneau sub semnul întrebării politicile guvernamentale indiene și conformitatea de mediu a grupului Adani.
Cazul împotriva lui Nair a fost inițiat de Adani Enterprises Limited, compania-fanion a grupului. Instanța a concluzionat că comentariile și publicațiile jurnalistului erau defăimătoare și făcute cu cunoștința impactului probabil asupra reputației companiei. Cronologia este edificatoare: un regim care pretinde să fie „cea mai mare democrație din lume” trimite la închisoare un jurnalist pentru că a citat surse mainstream și a pus întrebări incomode. Cine beneficiază de această tăcere forțată? Și mai important: ce alte adevăruri nu ajung la suprafață din cauza acestui climat de intimidare?
Lecția neînvățată a sistemelor financiare offshore
Cazul Adani nu este izolat — este un simptom al unui sistem global în care capitalul se mișcă prin jurisdicții opace, iar reglementatorii fie nu pot, fie nu vor să urmărească urmele banilor. Insulele Virgine Britanice, Dubai, fondurile speculative elvețiene — toate sunt piese ale unui puzzle care permite elitelor să opereze dincolo de supravegherea publică. Ceea ce investigația OCCRP dezvăluie nu este doar o posibilă fraudă la nivel corporativ, ci fragilitatea întregului sistem de reglementare financiară internațională. Când doi „investitori independenți” dețin 3 miliarde de dolari în acțiuni ale aceluiași conglomerat și nimeni nu pune întrebări până când un raport Hindenburg face scandal public, întrebarea devine: câte alte scheme similare funcționează în acest moment, nevăzute?
Și mai deranjant: de ce instituțiile financiare occidentale — care pretind că respectă standarde stricte de due diligence — au permis aceste structuri să funcționeze ani de zile fără să ridice steaguri roșii? Răspunsul, inevitabil, duce la o realitate incomodă: sistemul nu este proiectat să prevină astfel de scheme, ci să le faciliteze — atâta timp cât banii continuă să circule și comisioanele să fie plătite. Adevărurile ascunse ale finanțelor globale nu sunt doar despre Adani sau India — sunt despre un mecanism care permite celor puternici să rescrie regulile în timp real, în timp ce jurnaliștii care îndrăznesc să raporteze sunt trimiși la închisoare.