
Ordinea mondială din 1945 se destramă: scenariul unui analist

e se întâmplă când puterea unui imperiu nu se prăbușește brusc, ci se erodează, bucată cu bucată, timp de decenii? Este întrebarea pe care și-o pune analistul financiar Nick Giambruno, de la publicația International Man, într-o analiză amplă despre ceea ce el numește declinul terminal al ordinii mondiale instaurate de Statele Unite după 1945.
Potrivit lui Giambruno, lumea s-ar îndrepta spre o reconfigurare majoră: trei mari puteri — Statele Unite, Rusia și China — și-ar consolida controlul fiecare în propria zonă de influență, în timp ce ar continua să se dispute avantaje strategice în restul lumii.
Ce spune teoria
Analistul pornește de la o observație simplă: marile puteri evită, de regulă, confruntările directe în zona de influență a unui rival puternic. Exemplul pe care îl invocă este războiul din Ucraina, unde, susține el, Statele Unite ar fi încercat — și ar fi eșuat — să susțină un guvern pro-occidental chiar la granița Rusiei. În aceeași logică, el consideră că un efort american similar în jurul Taiwanului, în apropierea Chinei, ar fi sortit eșecului.
„Statele Unite vor reuși, în linii mari, să transforme emisfera vestică într-o fortăreață proprie”, scrie Giambruno, prezentând acest scenariu drept cel mai probabil, deși nu singurul posibil.
Piesa care nu se leagă: Venezuela
Un detaliu pe care autorul îl consideră relevant este cazul Venezuelei. Potrivit lui, nici Rusia, nici China nu ar fi fost dispuse să riște totul pentru a-și apăra un aliat din America Latină atunci când Washingtonul și-a intensificat presiunea asupra regimului condus de Nicolás Maduro. Giambruno interpretează acest episod drept dovada că marile puteri își recunosc tacit limitele geografice — iar faptul că niciuna nu a escaladat conflictul în emisfera vestică ar confirma, în opinia sa, regula nescrisă a zonelor de influență.
Scenariile analistului
Giambruno își structurează prognoza în trei variante de probabilitate, pe care le actualizează periodic pe măsură ce evoluează contextul internațional:
Scenariul de bază, căruia îi atribuie șanse de 75%, presupune ca Statele Unite să își consolideze controlul asupra emisferei vestice, păstrând totodată o influență redusă, dar reală, în Europa, Orientul Mijlociu și Asia — o situație pe care o compară cu declinul Marii Britanii după cele două războaie mondiale: o putere importantă, dar fără dominație globală.
Scenariul cel mai pesimist, cotat cu 20%, descrie un colaps haotic al influenței americane, cu pierderea pozițiilor din Europa și Asia și riscul unei fragmentări interne severe — comparabil, spune autorul, fie cu destrămarea bruscă a Uniunii Sovietice, fie cu declinul lent al Imperiului Roman.
Scenariul cel mai optimist pentru Washington, estimat la doar 5%, ar presupune dominație deplină asupra emisferei vestice, destabilizarea Rusiei și a Chinei și prelungirea erei unipolare — o variantă pe care Giambruno o consideră puțin probabilă, mai ales după evoluțiile din războiul din Ucraina.
Ce rămâne neexplicat
Autorul însuși recunoaște limitele oricărei prognoze geopolitice: nimic nu garantează că Rusia va controla efectiv Europa de Est, că China va domina Asia de Est sau că Statele Unite vor reuși să își asigure emisfera vestică fără rezistență. El subliniază că analiza sa ține de probabilități, nu de certitudini, și că situația rămâne „fluidă și în continuă evoluție”.
Rămâne de văzut dacă aceste linii de falie geopolitică se vor adânci așa cum anticipează analistul sau dacă echilibrul de putere global va urma un cu totul alt curs. Ceea ce pare cert, potrivit lui Giambruno, este că investitorii și cetățenii obișnuiți ar trebui să se pregătească pentru o lume în care Statele Unite nu mai dictează singure regulile jocului.