
Cursa nucleară din Asia: 73% din capacitatea lumii, în tăcere

e-ai întrebat vreodată de ce, în plin haos geopolitic și prețuri record la energie, aproape nimeni nu vorbește despre cea mai mare transformare energetică din ultimele decenii? Ea nu se întâmplă în Europa și nici în Statele Unite, ci în Asia. Potrivit datelor Global Energy Monitor, citate de columnistul Reuters Gavin Maguire, continentul asiatic construiește în acest moment 66 din cei 91 de gigawați de capacitate nucleară aflați în construcție la nivel mondial — adică 73% din tot ce se ridică acum pe planetă.
Ce spune versiunea oficială
Explicația pusă pe masă de analiști este simplă: criza din Orientul Mijlociu și scumpirea bruscă a petrolului și gazelor au împins statele asiatice să-și regândească prioritățile, orientându-se spre securitate energetică și resurse produse pe plan intern. China domină detașat, cu peste 43 GW în construcție, urmată de India (6,6 GW), Japonia (6,1 GW) și Coreea de Sud (5,6 GW). Lumea are în prezent 408 GW de capacitate nucleară în funcțiune, iar alte 91 GW se adaugă în șantiere.
Piesa care nu se leagă
Aici apare partea care dă de gândit. China, cel mai mare consumator de cărbune din lume, nu renunță la cărbune — ba continuă să aprobe noi centrale pe combustibili fosili. În același timp, însă, pompează sume uriașe în nuclear și regenerabile. Nu alege o singură sursă de energie, ci construiește „mai mult din tot”, cum notează analiștii citați de sursă, ceea ce arată o strategie de acumulare de capacitate, nu neapărat de tranziție curată. India merge pe o cale similară: vrea să-și crească de peste zece ori capacitatea nucleară, de la 8,8 GW la 100 GW până în 2047, și tocmai a deschis pentru prima dată sectorul nuclear investitorilor privați, printr-o lege adoptată la finalul lui 2025.
Ce cred susținătorii schimbării
Cei care urmăresc atent aceste cifre spun că am putea asista la o schimbare structurală, pe termen lung, a cererii de cărbune și gaze din Asia — motorul economic al lumii în ultimele decenii. India plănuiește cinci reactoare modulare mici până în 2033, potrivit ministrului indian al Energiei Atomice, Jitendra Singh. Japonia, la rândul ei, a făcut o întoarcere spectaculoasă de politică după dezastrul de la Fukushima din 2011: țara vrea ca 20% din electricitate să vină din nuclear până în 2040, față de sub 10% acum, deși înainte de 2011 ponderea era de aproape 30%. Nici Japonia, nici Coreea de Sud nu mai plănuiesc centrale noi pe cărbune — deși, ironic, se vor baza mai mult pe cărbune chiar în această iarnă, din cauza întârzierilor în livrările de gaz lichefiat din Qatar.
Ce răspund scepticii
Construcția unui reactor nuclear durează ani, uneori peste un deceniu, iar promisiunile de capacitate viitoare nu garantează rezultate imediate. India încă se confruntă cu probleme de stocare a energiei și a trebuit să limiteze, în primul trimestru al acestui an, 300 GWh de energie curată din cauza rețelei electrice insuficient de dezvoltată, potrivit datelor citate în presa de specialitate. Cu alte cuvinte, capacitatea instalată și capacitatea folosită eficient sunt două povești diferite.
Ce rămâne neexplicat
Rămâne de văzut dacă acest asalt asiatic asupra energiei nucleare va reuși, într-adevăr, să reducă pe termen lung dependența de cărbune și gaze a unor economii care, până de curând, păreau captive combustibililor fosili. Japonia și Coreea de Sud sunt, după China, al doilea și al treilea mare importator mondial de gaz natural lichefiat — iar planurile lor nucleare și de regenerabile ar putea, spun analiștii, să le erodeze consistent cererea de gaze în deceniile următoare. Dar „ar putea” nu înseamnă „va fi”. Deocamdată, cifrele arată doar un șantier uriaș, tăcut și aproape invizibil pentru publicul larg — unul care s-ar putea să rescrie, fără zgomot, harta energetică a lumii. Judecă singur ce urmează.