Enigma controlului total: poate un sistem să vadă totul și să greșească?
economie libera

Enigma controlului total: poate un sistem să vadă totul și să greșească?

T
⏱ 5 min de citit

e-ai întrebat vreodată dacă o mașinărie care vede totul poate, totuși, să nu înțeleagă nimic? China construiește, potrivit analizelor citate de presa internațională, cel mai dens sistem de supraveghere digitală din istorie: sute de milioane de camere, platforme urbane de tip „city brain”, liste negre pentru cetățenii considerați „nedemni de încredere” și, din 2025, un sistem național de identitate digitală care centralizează urmele lăsate de oameni pe internet.

Planul, spun susținătorii acestei direcții, este ambițios: inteligența artificială ar urma să unească datele camerelor, notițele informatorilor de cartier, urmele plăților și jurnalele conversațiilor într-un flux unic de „alerte de risc”, capabil să prevină nemulțumirea înainte ca ea să se transforme în protest. Moneda digitală de stat ar adăuga la acest tablou și vizibilitate asupra banilor.

Ce spune versiunea oficială

Oficial, scopul unui asemenea sistem este stabilitatea socială și eficiența administrativă. Autoritățile chineze susțin că tehnologia ajută la prevenirea infracțiunilor, la gestionarea crizelor și la o guvernare mai „inteligentă”. Documentele de politică publică din 2025 și planul cincinal 2026-2030 descriu explicit fuziunea acestor straturi de supraveghere ca pe following pasul logic al modernizării.

Piesa care nu se leagă

Dar aici apare fisura pe care niciun algoritm nu pare să o poată rezolva: oamenii urmăriți nu se comportă natural, ci joacă un rol pentru senzor. Fenomenul nu este nou. În 1958-1959, cadrele comuniste raportau recolte-fantomă de teama represaliilor, iar statul a confiscat grâne inexistente, declanșând o foamete care a ucis zeci de milioane de oameni. Cercetătorul Timur Kuran a numit acest mecanism „falsificarea preferințelor” — conformare publică ce ascunde o cu totul altă realitate privată.

Un exemplu concret, citat în analize independente: într-o singură săptămână din 2017, un sistem de supraveghere din regiunea Xinjiang ar fi semnalat peste 24.000 de „persoane suspecte”, iar funcționarii locali, stimulați să arate zel, au trimis majoritatea către centre de detenție. Nimeni, se arată în aceleași analize, nu este recompensat pentru a infirma o alarmă falsă.

Un alt caz citat: în 2022, la Zhengzhou, codurile sanitare anti-COVID ale unor deponenți bancari înșelați ar fi fost schimbate artificial în roșu, pentru a le bloca deplasarea și a preveni un protest. Un instrument creat pentru sănătate publică ar fi fost astfel deturnat pentru a acoperi un scandal local.

Ce cred susținătorii teoriei

Analiștii care privesc cu scepticism proiectul chinez susțin că niciun sistem, oricât de sofisticat, nu poate elimina stimulentele umane care îl distorsionează din interior: funcționarii își protejează cariera, agențiile își ascund datele unele de altele, iar informația care ajunge la vârf este, inevitabil, filtrată de frică. Economistul Ronald Wintrobe a numit acest fenomen „dilema dictatorului” — cu cât subalternii se tem mai mult, cu atât mai puțin adevăr ajunge la cei care conduc.

Un alt argument invocat: în 2022, o bază de date a poliției din Shanghai, care ar fi conținut informații despre aproape un miliard de oameni, a fost găsită expusă online și, potrivit relatărilor, scoasă la vânzare. Centralizarea extremă a datelor, spun susținătorii acestei teorii, nu înmulțește doar puterea statului, ci și tentația și paguba pe care le poate provoca un singur om corupt sau neglijent.

Ce răspund scepticii

Nu toată lumea e convinsă că supravegherea eșuează automat. Cei care privesc proiectul chinez ca pe un succes tehnologic real subliniază că asemenea sisteme au redus, cel puțin aparent, anumite forme de infracționalitate și au oferit autorităților un control administrativ fără precedent. Întrebarea rămasă deschisă este dacă această eficiență aparentă ascunde, de fapt, date distorsionate de frica celor supravegheați — un aspect pe care niciun bilanț oficial nu îl poate confirma sau infirma din exterior.

Ce rămâne neexplicat

Poate cel mai tulburător semn, spun observatorii fenomenului, nu este protestul, ci absența lui: tineri care renunță la cariere, amână căsătoria și copiii, într-o mișcare socială cunoscută drept „lying flat” — o retragere tăcută pe care niciun senzor nu o poate interpreta drept amenințare, dar pe care autoritățile chineze au ajuns, potrivit relatărilor citate, să o trateze ca pe o problemă de securitate națională. Natalitatea a scăzut la minime istorice, iar populația se reduce.

Istoria oferă un precedent tulburător. Stasi, poliția secretă a fostei Germanii de Est, a construit poate cea mai densă rețea de informatori din istorie, cu dosare pentru milioane de cetățeni — inclusiv rapoarte detaliate despre nemulțumirea crescândă din 1989. „Niciunul dintre aceste dosare nu a salvat regimul”, remarcă analiștii care compară cele două epoci. Fișierele puteau înregistra ce făceau oamenii, dar nu puteau face economia să funcționeze și nici nu puteau comanda loialitate.

Rămâne, așadar, întrebarea pe care ți-o lăsăm ție: poate un sistem care se bazează pe frică să producă, vreodată, date adevărate despre oamenii pe care îi supraveghează? Sau, cu cât devine mai atotcuprinzător, cu atât se îndepărtează mai mult de realitatea pe care pretinde că o controlează?

adevăruri.ro este partener LIXRA Media Intelligence Network