Statul american se subțiază: cine profită de „reprivatizare”

eea ce Washingtonul prezintă drept o simplă „eficientizare bugetară” ascunde, de fapt, cea mai amplă restructurare a aparatului federal american din ultimul deceniu — 336.000 de angajați dispăruți din statul de funcțiuni de când Donald Trump a revenit la Casa Albă, iar cronologia acestei reduceri ridică întrebări despre cine trage sforile și cine culege beneficiile.

Conform datelor publicate vineri de Departamentul Muncii, angajarea federală a scăzut cu încă 5.000 de posturi în luna august, ajungând la 2,674 milioane de angajați — față de 3,010 milioane în ianuarie 2025, adică o reducere de 11,2%. Nu e un declin abstract: e vorba de sute de mii de oameni care nu mai lucrează pentru stat.

În ultimul an, statul federal a pierdut 242.000 de posturi. Dacă excludem Poșta Americană (US Postal Service), scăderea e și mai accentuată — aproximativ 251.000 de angajați. Curios este că Poșta a angajat în plus circa 9.000 de oameni în aceeași perioadă, un contrast care merită notat: în timp ce restul aparatului federal se subțiază, o instituție cu propria logică financiară crește.

Ce nu se menționează suficient în rapoartele oficiale este că ritmul concedierilor s-a redus dramatic în acest an — doar 11.000 de posturi pierdute din ianuarie încoace, semn că marele „tăiș” a avut loc chiar în primul an de mandat, cu o intensitate care sugerează o strategie coordonată, nu o simplă ajustare naturală.

Secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, a numit acest fenomen „reprivatizarea” economiei. „Wall Street-ul a mers grozav, e timpul ca Main Street să meargă bine, iar afacerile mici trebuie să conducă ceea ce eu numesc reprivatizarea, îndepărtarea de cheltuielile guvernamentale”, a declarat Bessent în timpul audierii sale de confirmare din anul trecut. Cine beneficiază de fapt de această „reprivatizare” — micile afaceri de pe Main Street sau marii jucători privați care preiau funcții altădată publice — rămâne o întrebare deschisă, pe care declarațiile oficiale o ocolesc cu grijă.

Contrastul cu era Biden e și mai grăitor: dacă tendința de creștere a angajărilor federale din perioada Biden ar fi continuat, statul american ar fi angajat astăzi aproximativ 3,06 milioane de oameni — cu aproape 386.000 mai mult decât realitatea actuală. O schimbare de asemenea amploare, produsă într-un timp atât de scurt, nu e niciodată doar o chestiune de „eficiență administrativă” — e o reconfigurare de putere.

Interesant este că declinul federal contrastează puternic cu sectorul privat, unde angajările continuă în forță: 127.000 de locuri de muncă noi în august, de peste două ori peste estimările economiștilor (53.000). Totalul angajărilor non-agricole a crescut cu 162.000, iar rata șomajului a rămas la 4,1%. Coincidență sau nu, tocmai în momentul în care statul se retrage, sectorul privat pare pregătit să preia — un tipar familiar oricui a urmărit istoricul privatizărilor din alte țări, inclusiv din Europa de Est post-1989.

Per ansamblu, ocuparea guvernamentală a crescut totuși cu 35.000 de locuri de muncă în august, pentru că angajările la nivel statal și local au depășit reducerile federale. Administrațiile locale au adăugat 50.000 de posturi, dintre care aproape 42.000 în educația publică locală, în timp ce angajarea la nivel statal a scăzut cu 10.000.

Cifrele arată o schimbare structurală profundă: în timp ce guvernele statale și locale continuă să se extindă, guvernul federal angajează acum mai puțini oameni decât în orice moment de după 2015. Cine câștigă teren pe măsură ce statul central se retrage din economie — și ce înseamnă asta pentru controlul instituțional pe termen lung — sunt întrebări pe care cifrele seci ale Departamentului Muncii nu le pun, dar pe care contextul geopolitic mai larg le impune.

Sursă: Breitbart News (breitbart.com)