Lazurcă, consilierul nealeas care decide cât un premier

eea ce e prezentat oficial drept o simplă funcție de consiliere prezidențială ascunde, de fapt, un centru de decizie paralel: omul care a declarat la televizor că România nu este vitală pentru americani este exact același om pe care președintele Nicușor Dan l-a trimis la Washington să ceară sprijin strategic la Marea Neagră. Coincidență sau plan?

Pe Marius Lazurcă nu l-a votat nimeni. Nu a candidat, nu a fost validat de vreun partid, nu a trecut printr-un scrutin. Și totuși, în cele patru luni de criză a premierilor prin care a trecut România în 2026, influența sa reală în culise a cântărit, spun surse din presă, mai mult decât cea a oricărui lider de partid cu mandat electoral.

Cronologia care ridică întrebări

Nu e un detaliu minor faptul că această greutate a venit exact în perioada în care România a rămas, practic, fără guvern funcțional. Guvernul Bolojan a fost demis prin moțiune de cenzură pe 5 mai, Eugen Tomac a fost desemnat premier pe 4 iunie doar pentru a-și depune mandatul înainte de votul de învestitură, iar propunerea Adrian Veștea nu a trecut nici ea de Parlament. La 1 iulie, când legislativul a intrat în vacanță, România nu avea încă un premier învestit — o situație fără precedent recent, cu termenul-limită PNRR de 31 august atârnând ca o sabie deasupra reformelor blocate.

În acest vid instituțional, cine a rămas să vorbească pentru interesele României pe scena internațională? Nu un premier ales, nu un ministru de externe cu mandat parlamentar clar, ci un consilier prezidențial fără nicio legitimitate electorală directă, dar cu acces direct la Washington și, sugerează titlul discuției publice, cu afinități declarate spre Chișinău.

Cine beneficiază de fapt?

Declarația conform căreia „România nu este vitală pentru americani” nu e o simplă opinie de televiziune — e un mesaj cu greutate geopolitică, venit chiar din interiorul aparatului care negociază, în același timp, sprijin strategic la Marea Neagră. Ce nu se menționează în rapoartele oficiale este exact acest paradox: cum poți cere sprijin într-o poziție de forță când chiar tu ai spus public că nu ești indispensabil partenerului de la care ceri?

Context extins: România se află, în 2026, într-o poziție de vulnerabilitate dublă — pe plan intern, cu o criză guvernamentală prelungită și fonduri PNRR în pericol, și pe plan extern, într-o regiune marcată de tensiunile din Orientul Mijlociu și de presiunea continuă asupra flancului estic NATO. Într-un asemenea moment, cine deține de fapt firele discuției cu marile puteri contează mai mult decât funcția oficială pe care o are.

Eșecul repetat de a înlocui guvernul Bolojan cu o formulă stabilă se citește, dincolo de jocurile de culise între PSD, PNL și AUR, ca simptomul unei probleme mai profunde: instituțiile alese își pierd relevanța în fața unor rețele de influență care nu apar pe niciun buletin de vot.

Sursă: ActiveNews (activenews.ro)