Iran-Israel: eșecul din Yemen pe care presa mare îl trece sub tăcere

n timp ce Casa Albă amenință Iranul cu „anihilarea”, pe teren se întâmplă exact opusul discursului oficial: rachete și drone iraniene lovesc proxi ai Mossad-ului, baze americane rămân ținte tăcute în Iordania, iar petroliere sar în aer în Strâmtoarea Hormuz — și, coincidență sau nu, tocmai proiectul saudito-israelian de schimbare de regim în Yemen se prăbușește sub ochii tuturor, în timp ce presa occidentală preferă să vorbească despre altceva.

Într-un episod recent al emisiunii The Target, jurnalistul Robert Inlakesh de la MintPress News atrage atenția asupra atacurilor cu rachete balistice care vizează în tăcere bazele americane din Iordania — atacuri despre care Comandamentul Central al SUA a încetat pur și simplu să mai comenteze. Ce înseamnă tăcerea asta instituțională? Cine decide ce merită „breaking news” și ce trebuie îngropat într-un comunicat lipsă?

Pe fondul unui discurs al președintelui Trump la Adunarea Generală a ONU descris ca sugerând intenție genocidară, Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC) pare să fi trecut la lovituri preventive împotriva amenințărilor emergente. Între timp, prețurile la benzină continuă să crească, lovind direct în buzunarul cetățeanului obișnuit, iar administrația Trump refuză să pună capăt războiului cu Iranul, susținând Israelul la fiecare pas — o ecuație în care costurile cad, ca de obicei, pe umerii celor care nu au nicio putere de decizie.

Ce nu apare în comunicatele oficiale ale Pentagonului

În paralel, presa americană a scurs rapoarte incomode despre eșecul militar din Golful Persic: Marina SUA a consemnat un total de 8 tentative de suicid la bordul grupului de atac al portavionului USS Abraham Lincoln. O cifră care, dacă ar fi apărut într-un context diferit, ar fi fost titlu de primă pagină. Aici, aproape că nu există.

Premierul israelian Benjamin Netanyahu a vorbit și el la Adunarea Generală — dar în fața unei săli aproape goale, după ce delegați din până la 77 de state au părăsit sala în momentul în care acesta a urcat la tribună. În discurs, Netanyahu s-a poziționat drept victimă, ridicând un pager-recuzită, referință directă la operațiunea Mossad împotriva Hezbollah din Liban, de acum doi ani, în care până la 3.000 de persoane au fost rănite — operațiune pe care fostul șef al CIA, Leon Panetta, a numit-o act de terorism. Merită reținut: chiar un fost director CIA a folosit acest cuvânt, nu un comentator „conspiraționist” oarecare.

Discursul a fost, potrivit lui Inlakesh, primit ca unul slab. Cronologia ridică întrebări: acum doi ani, Netanyahu ordona din clădirea ONU asasinarea liderului Hezbollah, Seyyed Hassan Nasrallah; de data aceasta, s-a plâns public de streamer-ul Hasan Piker. De la ordine de asasinat la plângeri despre un influencer — o traiectorie care spune multe despre poziția reală de forță.

Yemen: pasul spre normalizare care s-a transformat în eșec

La Tel Aviv, presa israeliană a sugerat că implicarea în lovirea Forțelor Armate Yemenite ar putea fi o „piatră de temelie” spre normalizarea relațiilor cu Arabia Saudită. Cine beneficiază de un asemenea narativ? Cu siguranță nu populația yemenită, iar deocamdată nici proiectul în sine nu pare să funcționeze: forțele proxy saudite din Yemen pierd teren zilnic, iar guvernul condus de Ansarallah de la Sana’a promite lovituri suplimentare asupra infrastructurii saudite, ca răspuns la atacurile aeriene în curs.

Prezența militară israeliană pe strategica insulă Mayyun, din strâmtoarea Bab el-Mandeb, s-a încheiat oficial, în timp ce Yemenul urmărește îndeaproape acumulările militare din Somaliland și de pe insula Socotra — zone despre care rar auzim ceva în presa mainstream, deși poziția lor geografică le face esențiale pentru controlul rutelor maritime globale.

Anul trecut, conducerea israeliană prezenta deschis lumii planurile de hegemonie regională, discutând fățiș despre „Proiectul Israelul Mare”. Eșecurile repetate ale alianței americano-israeliene în războiul împotriva Iranului și aliaților săi par însă să fi lăsat această alianță într-o poziție de reacție iraționlă, fără o rută clară spre victorie — ceea ce, în context istoric, seamănă izbitor cu alte momente în care puterile hegemonice și-au anunțat triumful cu prea mare zgomot, chiar înainte de a se împotmoli.

Emisiunea The Target analizează această schimbare de dinamică a puterii, imaginile venite de pe frontul din Yemen și propaganda tot mai disperată a aliaților imperiului american din regiune.

Sursă: MintPress News (mintpressnews.com)