Cuba fără curent: blocada petrolieră care sufocă insula

Ceea ce regimul de la Havana prezintă drept o simplă avarie tehnică este, de fapt, rezultatul direct al unei blocade energetice orchestrate la nivel geopolitic — iar cronologia ultimelor luni ridică serios semne de întrebare despre cine urmărește să vadă Cuba în genunchi. Rețeaua electrică națională a Cubei s-a prăbușit din nou săptămâna aceasta, de această dată la scară națională, lăsând milioane de oameni în întuneric. Este a șasea prăbușire a sistemului energetic de la începutul anului, de când Statele Unite au tăiat sursele de combustibil către insulă — cel mai mare număr de astfel de evenimente din istoria recentă a țării.

hiar și atunci când rețeaua funcționează, cel mult 30% din populație are acces la electricitate la un moment dat. Multe regiuni rămân fără curent între 20 și 30 de ore consecutiv, iar unele provincii au raportat episoade de 60-90 de ore fără energie. Havana, care la începutul anului avea doar 4 ore de curent pe zi, a ajuns să înregistreze până la 18 ore de întrerupere după oprirea aprovizionării cu petrol.

Restaurare „graduală” sau gestionare a haosului?

Felix Estrada, oficial al Uniunii Electrice Naționale a Cubei (UNE), a declarat că „protocoalele sunt acum în vigoare pentru a începe restaurarea graduală a sistemului”. Curentul a revenit spre seară în câteva cartiere izolate din Havana, în special în jurul spitalelor, însă cea mai mare parte a orașului a rămas complet cufundată în întuneric.

Frank Lorenzo, un tânăr de 23 de ani din Havana, descrie experiența cotidiană: „Ieri am stat 24 de ore fără curent. Au pornit lumina pentru o oră, apoi rețeaua s-a prăbușit din nou.” Nu e un incident izolat — e, de fapt, noua normalitate pentru milioane de cubanezi.

Cine a tăiat robinetul de petrol — și de ce contează

Aproximativ 61% din petrolul Cubei provenea din Venezuela, până la capturarea de către SUA a președintelui considerat ilegitim, Nicolas Maduro. Livrările din Mexic au fost și ele reduse, apoi complet întrerupte. Rusia a trimis un singur tanc petrolier de la începutul anului — o cifră care spune multe despre priorități, chiar dacă discursul oficial de la Moscova sună diferit.

Ceea ce nu se menționează suficient în rapoartele oficiale este existența unei presupuse „flote-fantomă” de tancuri petroliere care transportă petrol iranian către Cuba — zvonuri circulă încă din 2020. Investigațiile asupra tancului confiscat „Skipper” în 2025 au arătat că acesta transportase anterior petrol iranian către Siria și China, pentru ca ulterior să fie implicat într-o rută legată de petrol venezuelean cu destinație Cuba. Coincidență sau nu, aceste descoperiri confirmă existența unor rețele de transport maritim suprapuse între Iran, Venezuela și Cuba — un triunghi care pare tot mai puțin întâmplător.

Blocada americană asupra Strâmtorii Ormuz s-a dovedit extrem de eficientă în oprirea exporturilor petroliere iraniene, lăsând partenerii clandestini ai Teheranului, inclusiv Cuba, fără resurse.

Un avanpost estic în „curtea din spate” a Americii

Regimul comunist de la Havana a funcționat timp de decenii ca un hub pentru operațiuni chineze, ruse și iraniene, inclusiv activități de informații în emisfera vestică. Alături de Venezuela, Cuba a reprezentat un cap de pod ostil pentru puterile estice chiar în vecinătatea Statelor Unite — o poziționare strategică ce explică, cel puțin parțial, de ce insula a devenit ținta unei presiuni economice atât de concentrate.

Administrația Trump acuză, în plus, guvernul cubanez de implicare în programe de propagandă pe teritoriul american, în colaborare cu organizații de extremă stânga — inclusiv Antifa și Democratic Socialists — pentru a organiza subversiune activistă menită să destabilizeze securitatea națională. Aceasta rămâne o acuzație, nu un fapt dovedit, dar plasată în context, adaugă un strat suplimentar la tabloul general al confruntării.

Cuba a raportat negocieri limitate cu oficiali americani și pare să fi mizat pe simpatia presei americane pentru a câștiga teren în opinia publică. La fel ca în cazul Iranului, Trump pare să joace un joc pe termen lung, așteptând ca economia cubaneză să cedeze înainte de a intra în negocieri serioase. Cine beneficiază de o Cubă epuizată economic? Întrebarea rămâne deschisă, dar frecvența tot mai mare a penelor de curent sugerează că insula nu mai poate funcționa mult timp în aceste condiții.

Fără o bază industrială solidă, fără agricultură funcțională și fără utilități de bază garantate, prăbușirea internă pare, din păcate, inevitabilă — iar cronologia evenimentelor din acest an arată limpede că nu vorbim despre o serie de accidente, ci despre o strategie de presiune sistematică.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)