Vizita CIA la Moscova: varianta oficială nu se leagă

eea ce Washingtonul prezintă drept un avertisment ferm către Rusia s-ar putea să fie, de fapt, o negociere disperată pe frontul iranian — cel puțin așa sugerează un om care a condus Estonia timp de un deceniu și care nu are niciun motiv evident să mușamalizeze un pericol real la adresa țării sale.

Vizita surpriză a directorului CIA, John Ratcliffe, la Moscova, de marți, a declanșat un val de speculații în presa occidentală. Varianta „oficială”, publicată miercuri de The Wall Street Journal, susține că Ratcliffe ar fi transmis oficialilor de la Kremlin un avertisment clar: Rusia să nu atace țări membre NATO. Pe baza acestei informații, difuzată de „persoane briefate despre vizită” — o formulare vagă, de altfel, tipică pentru genul de scurgeri controlate de informații — presa și analiștii au început imediat să vorbească despre Estonia, Letonia și Lituania ca ținte potențiale ale unei agresiuni ruse.

Varianta care nu apare în presa mainstream

Numai că fostul președinte al Estoniei, Toomas Hendrik Ilves (2006–2016), o voce care continuă să conteze în dezbaterile europene de securitate și care a activat într-un grup de lucru al UE, a spart tiparul. Într-un interviu proaspăt publicat de EuroNews, Ilves a declarat că are „îndoieli serioase” privind teza conform căreia vizita lui Ratcliffe ar fi avut legătură cu o presupusă amenințare la adresa statelor baltice.

„Care este problema reală pentru Statele Unite acum? Problema reală este Iranul, faptul că rușii oferă informații de ochire iranienilor”, a spus Ilves. „Acestea sunt probleme reale pentru Statele Unite și ar fi suficiente pentru ca directorul CIA să se deplaseze la Moscova ca să le spună să se retragă.”

Cine beneficiază de o variantă care direcționează atenția publică spre un „pericol rusesc la frontiera NATO” în locul unui adevăr mai incomod — că America pare să fi pierdut inițiativa în conflictul cu Iranul și că Rusia joacă un rol activ în acel front? Cronologia, cel puțin, ridică semne de întrebare.

Ce nu se menționează în rapoartele oficiale

De luni de zile, oficiali americani din serviciile de informații și din administrația Trump au susținut că Rusia ar ajuta forțele iraniene să identifice și să localizeze active militare americane din regiune. Pe parcursul Operațiunii Epic Fury, Teheranul pare să fi vizat chiar și stații ale CIA. O parte substanțială din bazele și echipamentele militare americane din Golf au suferit avarii severe la începutul conflictului, forțând Pentagonul să retragă trupe în zone mai sigure — un detaliu care, dacă e adevărat că Rusia sau China (sau ambele) au furnizat informații Iranului pentru a lovi bazele americane, schimbă complet miza geopolitică a momentului.

Ilves a mai explicat că, în realitate, nu a existat „nicio schimbare în evaluarea de amenințare a Statelor Unite pentru statele baltice”. „Dacă scopul ar fi fost să meargă și să le spună sincer rușilor să nu facă nimic în statele baltice, așa cum s-a afirmat, ar exista aici un fel de activitate”, a subliniat el pentru EuroNews.

Coincidență sau nu, ministrul de Externe al Estoniei, Margus Tsahkna, a anunțat tot joi că evaluarea de amenințare a țării „nu s-a schimbat”. „Rămânem vigilenți, dar evaluarea de amenințare a Estoniei nu s-a schimbat”, a declarat Tsahkna — o afirmație care, venită chiar din partea unei țări prezentate de presa americană ca potențială victimă, contrazice direct narativul oficial de la Washington.

Cine are interesul să distragă atenția?

Ilves a concluzionat că narativul oficial ar fi, de fapt, doar o acoperire pentru motivul real al vizitei lui Ratcliffe. „Nu cred că e o operațiune sub steag fals, ci mai degrabă ceva inventat pentru a devia atenția de la problema reală cu care se confruntă acum Statele Unite”, a spus fostul președinte estonian.

Scepticismul nu a rămas izolat la nivelul unui singur oficial. Jurnaliști și analiști independenți au remarcat, pe rețelele sociale, contradicția evidentă: șeful CIA a zburat de urgență la Moscova în mijlocul unui război pe care America îl pierde în fața aliatului Rusiei, Iranul, iar explicația oficială oferită publicului nu are legătură cu acest front, ci cu un „posibil atac limitat al lui Putin asupra unei țări aliate în următorii ani” — un scenariu speculativ, comparat cu problema imediată și dovedită a cooperării militare ruso-iraniene.

Rămâne de văzut cine va confirma, în cele din urmă, ce s-a discutat cu adevărat la Moscova. Până atunci, contrastul dintre relatarea din presa americană și cea a unui fost șef de stat european, care nu are niciun interes evident să mintă în favoarea Kremlinului, merită reținut.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)